2012!

Ne-a surprins asteptand un bebelus ce avea sa vina in cea de-a 19 zi a anului, la 36 de ani si 11 zile in urma tatalui lui. Un bebelus ce ne-a intregit familia, ce ne-a facut sa radem in cele mai tensionate situatii, ce ne-a (sau mi-a :D) facut noaptea zi, ce ne-a cucerit printr-un singur zambet...

Am intampinat prima despartire de Du. Dureros, dar am putut fi linistita, cat de cat, stiind ca este inconjurat de dragoste si grija, ca taticul lui face imposibilul (il adormea doar in brate!) ca sa suporte mai usor despartirea si mi-l aducea zilnic, chiar daca mai auzea pe ici, pe colea, ca chinuim copilul.

Am invatat ca dragostea pentru primul copil nu scade, probabil fiecare copil vine cu dragostea parintilor la pachet :). Il iubim pe Du cel putin la fel de mult ca intotdeauna.

Am invatat cum este cu doi. Cat de greu este uneori sa rezolvi doua necesitati in acelasi timp, cum se alapteaza cu celalalt copil lipit de spate si cu mainile stranse peste gatul meu, sa alaptez in timp ce ma joc cu Du, sa ii fac tunel din pilota in timp ce cu o mana il tin pe Robert...

M-am topit in zambetele celor doi, mi-am umplut inima urmarindu-le jocul, m-am simtit privilegiata ca pot sa ii pup, sa ii tin in brate, sa ii iubesc si m-am tot gandit cum de ei ma iubesc pe mine buburandu-ma de fiecare moment...

Inca nu am reusit sa ne locuim propria casa dar ne-am simtit fericiti ca am fost sanatosi cu totii.

Nu am avut intotdeauna ce ne-am dorit dar am avut armonie si pace si putere sa ne crestem copiii nostri minunati.

Am gasit ganduri bune, informatii utile si cateva persoane pe care le iubesc mult, mult in blogosfera, pesoane ale caror postari abia le astept (nu pun linkuri de teama sa nu uit pe cineva), cu care am suferit atunci cand au suferit si m-am bucurat atunci cand sunt fericite.

Ne-am simtit bogati si fericiti si asta va dorim si voua, celor care treceti pe aici: liniste, sanatate, bogatie si fericire multa!

Si taticule asteptam sa ne sufli o vorba despre ce cadou ti-ai dori :). Poate iti arunci un ochi peste aceste sacouri pentru barbati?! Sau preferi una din aceste camasi pentru barbati? Doar spune!

O dragoste mai veche :)

Ps: Robert s-a oprit din supt si canta cu mine! Saraca Sarah... Bine ca nu ne aude :)

Astazi sunt trista

Du inca suspina in somn dupa ce a plans vreo 5 minute la mine in brate... Eu i-am provocat plansul. S-a trezit tare de dimineata si pe la 12 l-am invitat la somn. Nu a vrut. Am negociat pana am ajuns in sfarsit in pat unde a inceput alt meci. A tot sarit pe(ste) mine, mi-a cerut covrigi si alte minuni si cand, in sfarsit, parea ca s-a linistit a mai cerut un covrig, a inceput sa il necajeasca pe Robert luindu-i pistolul cu care acesta se juca provocand noi urlete (ca si asa abia ii dadusem de lucru ca sa pot sta cu Du). Pana la urma i-am spus ca nu mai pot, sa pofteasca sa doarma singur ca eu nu mai stau cu el. Am iesit ca o furtuna afara sa iau lemne in timp ce el a inceput sa planga crezand ca l-am parasit. Cand m-am intors mi-a cerut sa il iau in brate, sa ii sterg ochii. A zis ca doarme, dar sa il tin si pe el in brate, ca ma iubeste si ma pupa si vrea sa il pup si eu... Mititelul, nu se mai oprea din plans si se facuse mic-mic la pieptul meu. Acum fiecare suspin mi se infige in inima... Si mai citesc si Conceptul Continuum.
Of, ce mama rea ma simt...

Cadou de la Mosu'

Am primit cadou de la Mos Craciun la gradinita:
-una bucata masina pentru baieti/papusa pentru fetite,
-una bucata ciocolata de la Kaufland,
-napolitana cu ciocolata si crema de cocos, tot Kaufland,
-napolitana cu ciocolata si crema de cacao, sigur ca tot Kaufland,
-napolitana cu glazura de ciocolata, marca Lidl de data asta,
-pufuleti cu surprize,
-turta dulce. Am avut curiozitatea sa ma uit la ingrediente si iata si ce contine: faina, zahar, grasimi vegetale, sare afanatori E500, E503, arome, dioxid de titan.
-rulouri cu crema de ciocolata,
-grisine,
-krax (astea nu stiu ce sunt)
-o cutie suc "natural",
-biscuiti  Croco,
-covrigei.
Plus o punga maricica de la sponsorul Dr Oetker in care am gasit:
-3 clementine,
-o bomboana de pus in pom,
-un baton ciocolata cu rom,
-trei cutii cu diverse prafuri de prajiuri,
-doua plicuri cu glazura pentru prajituri,
-doua plicuri desert cu orez,
-sos de zmeura,
-creioane pentru ornat prajituri.
Nu este treaba mea sa comentez daca sponsorul considera ca sunt sau nu potrivite produsele sale pentru un copil sub 3 ani dar as fi asteptat la alceva din partea gradinitei.

Dar nu ar fi mai bine sa vina Mosu' doar acasa? Eu pentru nepotii mei am gasit la Noriel niste jocuri excelente pentru varsta de 5 ani si chiar si pentru cei mai marisori, de 8 ani au jocuri super faine.

Copil de 11 luni!

Robert este cel mai vesel copil dintre toti copiii pe care i-am cunoscut. Si nu sunt putini. Doar nepotii mei (copiii surorilor si fratilor mei) sunt in numar de 14... Se trezeste, se ridica in sezut, ma cauta cu privirea si imi zambeste! Apoi face diverse grimase ca eu sa il copiez si sa radem. Rade mult si daca as putea sa fiu disponibila tot timpul pentru el sunt sigura ca ar fi cel mai fericit copil. Se mai intampla uneori ca el sa ma vrea in acelasi moment in care Du are mare nevoie de bratele si umarul meu si desi incerc sa ii tin pe amandoi nu imi iese intotdeauna.
Cu persoanele necunoscute nu socializeaza decat daca petrecem undeva mai mult timp si incepe sa le cunoasca.
E fascinat de fratele mai mare. Incearca sa faca tot ce vede la el si de aici razboiul pe jucarii, caci de multe ori jucaria din mana unuia este intens disputata chiar daca pana atunci a zacut undeva uitata ore, chiar zile in sir. Rade cand acesta se joaca cu el, il cauta cu privirea daca lipseste din casa, ca si cand m-ar intreba unde este.
Mananca orice este de origine animala si orice este dulce. Foarte rar accepta apa dar daca ii dau suc de mere ma tine de mana sa nu cumva sa plec cu cana. A servit organe de animale, creier, a cerut si soric si spre surpriza mea i-a si placut. Pare sa se imprieteneasca din nou cu oul. I-am servit pentru inceput galbenus crud amestecat cu banana si putin lapte si i-a placut, apoi se intindea peste mine sa manance din ochiul lui Du. L-am lasat si a mai cerut. Sunt tare multumita ca nu am insistat cu el cand a inceput sa refuze si i-am dat credit gandindu-ma ca organismul lui nu are nevoie inca, mai ales ca acum il reaccepta.
Presimt ca va fi o a doua morisca vorbitoare. Pana m-am obisnuit ca el scoate atatea sunete mereu aveam senzatia ca e Du. Cand vrea sa il iau in brate se tanguie tot un mama-mama-mama pana il ridic si cand il ridic mi se aseaza cu capul pe umar si cu mainile in jurul gatului, zambindu-mi, de ma topesc toata si ma intreb de unde atata dragoste la un copil atat de mic? De ceva timp si-a transferat o parte din afectiune asupra consortului spre incantarea acestuia, caci privea cu jind cum se agata de mine dupa ce il impinsese pe el!
Se joaca cu masini exact cum il vede pe Du ca face. L-am surprins chiar jucandu-se cu o minge mica, fara sa o scape. Mi se pare incredibil! Se deplaseaza tinut de maini, sau pe pat, sau cu un picior sub el in salturi de cangur cand e tare grabit. Si CEL mai grabit e atunci cand am multa treaba si Du vrea la baie. Robert aude usa si sare de oriunde o fi sa ajunga si el acolo. De cele mai multe ori reuseste... Nu stiu inca de ce il atrage atat de tare.
Este posesorul a 6 dinti si banuiesc, dupa trezirile muuulte nocturne, ca vor mai urma cativa.
Suge muuuult si deeees si noaptea suge si de 3 ori intr-o ora! Nu am mai avut curaj sa contorizez toate trezirile de cand am trecut de 20!!! Nu pare sa il intereseze tocmai a servit cea mai copioasa masa. Ma prinde de pantaloni, se ridica pe langa mine si cere: da-da-da-da! Dau. Am incotro? :D
Este cel mai dulce, vesel si lipsit de somn copil. Il iubim mult, mult, mult! Nu as mai putea fara el, fara ei...

Povesti de adormit...

...tatici.
Nu, la noi nu este nevoie de citit povesti seara, ca sa adormim copiii. Robert adoarme prin alte mijloace in jurul orei 20:00. Si desi mi-as dori tare, tare mult sa il urmeze si fratele lui acesta pare sa fie de alta parere. El simte subit nevoia de a-si spala masinile, apoi mingile cele moi, luate din Kaufland cu 3ori50 bani, stau prea triste si singure si trebuie aruncate in sus, in lateral, in bucatarie in oala cu varza a la Cluj, el pe cea albastra iar eu pe cea galben cu pete mici negre. Eu trebuie sa le ascund din cand in cand si sa le las sa curga prin pantalonii mei de pijama ca apoi sa le culeaga el de pe jos in strigate de veselie capabile sa trezeasca si un surd, dar pe sarmanul Robert, care doarme ca un iepure?
Si nu mai stiu ce sa inventez ca sa ajungem si noi in pat. Si cum am spus deja, noi nu trebuie sa citim povesti. Povestile noastre sunt inventate. De cine? Cum de cine? De Du. In seara asta ne-a povestit cum va merge el sa adune pere de brad cu Mikey, cu Pluto si cu ursul, ba nu stiu din ce desene a aparut si un lup. Ca il va pune pe urs sa il care, ba vrea sa il calareasca si pe Pluto ca sa nu oboseasca ursul si odata ajunsi acolo vor aduna multe conuri. Cu regret spun ca nu am inteles chiar toate detaliile din cauza rasului. El povesteste atat de serios! Ne este pur si simplu imposibil sa ne abtinem cand vedem ce zmeu avem langa noi in pat. In alta seara ne povestea ce ii va face el cainelui daca il va mai ataca pe Cri (varul lui cu 12 ani mai mare decat el). Si alte multe povesti spuse atat de haios incat norocul meu ca stau in pat, pe spate. Si Tati are acelasi noroc. In cazul lui ar fi mare ghinion sa il asculte din alta parte caci acum, sau cel putin in cazul nostru, povestile nu mai adorm copiii ci taticii...

Ce-o sa mai adoarma el cand o sa ii povestesc eu ca in curand va trebui sa reinprospateze asigurarea rca.

Omleta

Mor! Ma prapadesc! striga stomacul meu trezit de multe ore si tratat doar cu o cana de cafea. Ok. Nu mai merge. Imi fac o omleta. Trantesc repede niste unt in tigaie in timp ce lansez intrebarea spre copilul vorbitor: Du, tu vrei omleta? Raspuns negativ. Bon, deci un ou + un albus ramas de la shake-ul lor de dimineata + cateva feliute de sunca + cateva cuburi de branza, toate amestecate cu o mana ca cealalta era ocupata cu Robert. Tot cu o mana ar trebui sa si intorc, nu-mi iese si omleta se transforma in oua pufoase in tigaie. Sunt gata!!! Dupa prima inghititura stomacul imi sopteste ca e cea mai delicioasa omleta pe care a primit-o. Sigur ca ora asta orice ar fi razbatut pana in dreptul lui i s-ar fi parut delicios... Sunt deja la a doua inghititura cand din fata calculatorului ma loveste o porunca: vreau si eu ometa! Aduce-mi aici! Ma pun pe facut drumuri bucatarie-dormitor, dus-intors cu Robert tot intr-o mana, orice incercare de depozitare pe parchet are acelasi rezultat: urlete direct din jungla.
Mai vreau! Nu mai manca tu, lasa-mi si mie. Am foame de omleta eu! Sigur ca da! Am carat-o pe toata + vreo doua masline.
Eu? Mai beau o cafea in timp ce scriu, cu Robert tot in brate, doar ca mufat de data asta.

Copilul intre 2 si 3 ani (2)

Are multe accese de plans carora le fac fata tot mai greu. Vrea la bunica exact cand ea are mai multa treaba si amanarea ii smulge lacrimi multe din ochii mari, iar mie altele nevazute din suflet. Il tin la piept, propun jocuri, chiar tractoare toate refuzate pana ce in sfarsit se calmeaza si incepe sa coopereze intreband din cand in cand daca poate sa mearga la bunica. Uneori revine tare repede la mine, cam dupa 30 de minute, alteori dupa 2 ore.
Vrea sa stea afara chiar daca tremura vizibil de frig, desi ii promit ca intram doar 5 minute ca sa ne incalzim si nu l-am mintit niciodata. Nu ca ar putea fi mintit. Ceea ce am discutat ca vom face trebuie sa facem. Are grija sa imi aminteasca tot ce am zis.
Iubeste copiii, nu s-ar mai desparti de ei, dar la gradinita refuza in continuare sa mearga.
Ma iubeste! Imi spune asta des. Si eu ii repet de nenumarate ori pe zi acelasi lucru: "mami te iubeste mult, mult, mult!" Il intreb cine e el si imi spune ca el e iubitul meu. Daca ma loveste din greseala aprope ca incepe sa planga, ma intreaba daca ma doare, empatizeaza.
Ii da jucarii lui Robert. Daca vrea jucaria lui ii duce alta in schimb. Foarte rar il impinge intentionat si nu il loveste. Nu imi amintesc sa il fi lovit vreodata. Daca i se pare ca am ridicat tonul (s-ar putea sa mi se mai intample dupa nopti cu 2-3 ore dormite) imi zice imediat: nu mai shiarta Roberrr. Si eu ce sa fac? Nu il mai cert...
Este atent. Daca se intampla sa verse ceva pe jos (si se intampla rar) imi cere o carpa sa stearga sau ma pune pe mine. Daca si-a udat fie si putin de tot hainele imi cere sa ii pun altele.
Se bucura de orice primeste, fie jucarii, fie ghete sau hainute. Intreaba intotdeauna cine le-a cumparat si nu uita niciodata de unde are bluza X, sau jucaria Y, sau geaca Z.
Il iubim mult. Nu mai pot vedea viata fara el, fara ei si mi-as dori sa am atata rabdare incat sa ii pot explica de 100 de ori acelasi lucru, sa nu ridic niciodata tonul, sa ii pot face pe plac. Dar mai am mult pana acolo.

Din categoria jucarii magazinul Noriel este o comoara. Are reduceri de preturi la super jucarii: flufflings, fly wheels etc.

Copil intre 2 si 3 ani

Nu mai vrea sa manance! Ba supa nu e buna, ba el a ciugulit pe la buica, ba ca lui nu ii place carnea, dar de ce ii dau altceva decat ou? Sau lapte? Dar acesta neaparat cu paiul. Si ce daca am gatit cine-stie-ce delicii special pentru el? Nu, nu le vrea. Dar sigur ca nu am voie sa le servesc eu, doar au fost facute cu dedicatie! Si clatite. Multe clatite. Si grija mare sa nu le mananc pe toate ca mai fac o tura. Ce daca frate-su urla pe jos agatandu-se cu disperare de pantalonii mei (Doamne, iti multumesc ca ai lasat sa se inventeze sireturi si pentru pantaloni!)? El nu are timp sa il distreze. Sta cocotat pe blatul gri metalizat gata sa amestece clatitele, sa puna laptele, faina.
Vrea toata ziua tractoare pe calculator, sau avionul care face inghetata, sau Traktor Tom, sau atv-uri.
-Mami, am voie apas? 
-Mamico as prefera sa nu pornesti calculatorul...
-Viaaau!
-Punem mai tarziu. Acum mergem pe afara.
-Venim apoi, punem tatoarre.
-Punem...
Nu mai vrea sa doarma ziua. Daca nu doarme ziua seara este extrem de obosit si noaptea doarme foarte agitat asa ca dam liber la negocieri. Pana acum de cele mai multe ori castig eu. Serile s-au lungit considerabil. Abia adoarme pe la 10, el, copilul care abia rezista pana la 8:30! Ah, timpuri demult apuse! Ah, vremuri fericite, unde v-ati grabit?
Arunca toate hainele din cuier pe pat. Ba intr-o zi a scos si toata incaltamintea din pantofar si a urcat-o tot in pat, spre disperarea mea. Adio ordine! Bun venit haos! Trebuie mare talent diplomatic pentru a elibera un coltisor cat sa ma asez sa il alaptez pe Robert.

Nu vrea sosetele verzi, le cere pe cele maro. Nu le poate pune singur? Mami, ajuta-ma! Nu, nici chilotii cu Ben 10 maro cu verde nu sunt buni. Ii vrea pe cei cu albastru. Si bretelele cu Mickey sa fie! Geaca verde, neaparat, sau si mai bine, doar hanoracul lui Robert... De ce ii dau ghetele? Nu, nu, nu, nu! Vrea adidasi!
Mergem cu masina? Unde? La cine? Nu mergem si la Eric? Ba sa mergem, ca asa pofteste el! Vine si bunica? Nu? Dar bunicu'?
Am plecat!!!
-Dragul meu sot...
.......
-Uite, mami, tractorul babal (galben)! A cine e? (Al cui e?)
-Nu stiu, mamico. Stii tu?
-E nenea Ionicaaaa!..... Uite tractoru' dooooi (gunoi)!..... Cine e, mami?
-Alin, tatal Arianei.
-Aiiana! Unde duce?
-Poate ca la cumparaturi....
......,
-Draga mea, voiai sa ma intrebi ceva?
-Hmmm? Nu stiu. Nu mai stiu... Voiam?