Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

joi, 29 noiembrie 2012

La sedinta

Intrucat povestea de (daca nu dragoste macar) prietenie dintre Du si gradinita nu a tinut decat cateva zile, m-a sunat doamna sa ma invite la o sedinta cu parintii. I-am spus ca merg pana la gradinita. A vrut sa stie ce fac acolo.
-Merg sa vorbesc cu Doamna.
-Ce vrei vorbesti cu Duama?
-Pai... sa imi spuna cand vine Mos Craciun.
-Cand vine Mos Tussiun?
-Nu stiu inca, dar o sa imi spuna Doamna.
-Vin si eu. Ma iei? Ia-ma, mami, ia si pipilu' tau... Cand medgem? Acum? Hai, mami, cand esti gata? Mamiiiii! Ai medgem dita!
Si am plecat. Cu o ora mai devreme, lasand un Robert prost dispus cu Bunica. La inceput a vrut in brate fiind prea mult zgomot, de sarbatoare, caci se serbau cativa colegi. S-a acomodat insa repede si a stat singur sa se joace. Eu am stat intr-un colt, pe un scaunel si doar din cand in cand ma intreba ceva sau doar arunca privirea sa vada ca inca mai sunt.
Mai era acolo o mamica pe care o cunosteam un pic si mi-am exprimat mirarea ca a ajuns si dansa asa devreme. Mi-a spus ca fiul ei a avut probleme din cauza stressului cauzat de gradinita (mi-am amintit ca copilul ei plangea foarte rau cand descoperea ca ea a plecat si l-a lasat acolo singur), ca au fost o perioada de timp in spital si ca i s-a recomandat sa nu il mai duca, cel putin pana cand va accepta el. Si fiul ei se juca dar doar in acelasi metru patrat in care se afla mama lui.
Copiii sunt facuti atenti prin amenintarea ca nu mai vine "Mosul", un copil chiar a fost amenintat ca va fi pus la colt daca nu inceteaza. Orice mica disputa pentru vreo jucarie e intrerupta de Doamna prin "suspendarea" respectivului obiect. Si asta pe foarte scurt. Mai sunt multe exemple care mi-au tinut gura deschisa minute in sir.
Conversatiile dintre parinti m-au lasat fara cuvinte. Fetita unei mamici plangea si vecinele ei de scaun ii spuneau sa inceteze si nu "doar" ca e "rusine. Uite ce fetita mare esti!", ci si ca o vede "nenea" si o cearta. Du a remarcat asta si imi povestea in drum spre casa toata conversatia surprinsa!!! Si cate nu a remarcat punandu-ma mai apoi in dificultate cu explicatiile pe care mi le cerea!
Lista citita de Doamna cu produsele ce au format cadoul copiilor anul trecut a fost o adevarata bomba: ciocolata Laura, nuga, napolitana cu ciocolata, prajitura cu glazura de ciocolata, pufuleti, grisine, biscuiti, doua portocale si o masina/papusa, dupa caz. Cand am intrebat daca se pot pune mai multe fructe si mai putina ciocolata toti parintii s-au intors surprinsi: cum asa? Doar toti copiii se bucura de dulciuri, nu de fructe!
Ma bucur ca Du refuza sa mearga. Voi vedea cum vom rezolva problema socializarii dar mai bine fara gradinita.

joi, 22 noiembrie 2012

Cum mi-am luat permisul

La Pitesti, ar spune unii avand in minte un anume scandal :D. Si culmea este ca ar avea dreptate. Doar locuind in Arges unde altundeva? La Pitesti.
Permisul meu si-a facut loc in viata mea inca inainte de a avea cratite prin dulapuri, sau pe aragaz (in acea vreme nu prea aveam multe in comun cu gatitul), doar o tigaie mititica pentru un ou, doi cartofi sau un snitel de urgenta.
Am avut parte de cel mai bun instructor. Cred ca nu imi mai poarta ranchiuna ca i-am prins degetele cand m-a pus sa imi cobor geamul meu iar eu l-am ridicat pe al lui :)). Dar instructorul te invata sa practici sofatul si mai arunca si cate o intrebare teoretica intr-o intersectie sau la o parcare. Am avut eu si ceva ore de legislatie dar ajungeam intotdeauna foarte obosita, visand la farfurii aburinde, cada inspumata si fierbinte si astfel nu mi-au fost de mare ajutor. Urmarea? Nu am trecut sala la prima incercare. Nu mai tin minte exact dar cred ca m-am jelit vreo saptamana.
Apoi un prieten mi-a prezentat o carte cu chestionare auto ce mi-a umplut noptile alaturi de cartea de legislatie, caci zilele erau deja prea pline. Internetul era pentru mine atunci o mare necunoscuta. Astazi sigur ca as fi cautat online teste drpciv. Tratat fara superficialitate examenul in sine nici macar nu mi s-a parut greu.
Ce as mai mentiona: eu initial m-am bazat pe invatarea legislatiei rutiere ignorand in mare parte (sau trecand superficial peste ele) chestionarele si asta mi s-a parut o greseala. Dupa dezamagirea primului esec cineva apropiat mi-a sugerat sa ma axez mult pe chestionare, ceea ce am si facut si am facut bine, contribuind si eu la aglomeratia de pe strazile Romaniei.

PS: nu stiu care o fi faza cu concursurile astea. Desi am vazut ca participa multi bloggeri mult mai talentati, iar eu nu ma cunosc drept o mare norocoasa, deci nu sper ca as putea castiga, totusi ma simt invitata la destainuiri. Maine, daca am si timp, vom povesti despre nunta pe care (n-)am visat-o!

Black Friday, Eclipsa de preturi... sau cum s-o mai numi

Online-ul este plin de aunturi, prietenii share-uiesc peste tot marile reduceri anuntate de magazine mai mici sau mai mari. Eu imi tin ochii bine atintiti pe doua dintre cele multe:
-unul este emag. Intrucat mosul m-a promovat la rangul de spiridus si m-a insarcinat cu achizitioanrea celui mai...si mai...si mai telefon mobil am luat si eu internetul la scotocit pentru a nu-l dezamagi :). Dar cum sunt tare nehotarita din fire simt ca imi trebuie cea mai buna oferta ca sa ma decid simplu si rapid. Deci  EMAG, here I come!
-cel de-al doilea este zorilestore. Cu ZorileStore am avut o intersectare placuta pe timpul campaniei lor de testat papuci. Desi sceptica la inceput, recunosc ca papuceii lor moi si simpli au fost cei mai purtati vara ce a trecut si sunt in regula si pentru vara urmatoare.
Dar acum nu despre papuci e vorba ci despre cum participa ZorileStore la Black Friday! Pentru ca pe langa papuci magazinul pune la dispozitie si obiecte vestimentare, incaltaminte, accesorii, care vor fi reduse cu pana la 60%, iar colectia toamna-iarna va beneficia de cel putin 20% reducere. Am vazut pe site-ul lor multe lucruri frumoase, firme cunoscute, dar mie, ca spiridus al mosului, mi-a atras atentia acesti adidasi. Sunt aproape sigura ca nu as gresi cu ei pentru ca i-am mai facut cadou o pereche asemantori, achizitionati dintr-un Deichmann din Germania, care au fost cei mai purtati pantofi sport pe care i-a avut vreodata. Foarte mult mi-a placut si acest pulover tot pentru acelasi consort. Tot despre zorilestore am citit ca a fost castigator la Gala Premiilor e-Commerce 2012 pentru cel mai bun start in online. Deci astept cu nerabdare ziua de maine sa vad care e cea mai tare oferta.
Deci daca e Black Friday, apoi atunci sa fie si black pockets!

marți, 20 noiembrie 2012

Dis de dimineata (2)

Diminetile sunt tare obositoare. Copiii inca au nasuri infundate si cai respiratorii cu secretii asa ca avem intreruperi dese pe timp de noapte. Dar... cu o cafea buna zic ca le fac fata chiar si lipsita de consort.
Ma trezeste devreme. Robert. Arunc o privire scurta afara si surpriza! Ziua pare insorita, motiv de mare bucurie petru cosul mult prea aglomerat cu rufe de spalat. Bon! Azi spalam.
Dar "bio-detergentul" inca nu a ajuns la mine in baie. Nu-i nimic. Mergem sa culegem doua pernute de Ariel de pe rafturile magazinului de la colt de strada. La acest magazin este aproape imposibil sa se intalneasca mai multi cumparatori, exceptia este intre 8 si 9 cand vine painea si aproape de fiecare data vanzatoarea, de teama sa nu ii ramana, opreste paine putina. Eu am ramas fara de cateva ori cand nu am reusit sa ma repliez la timp. Spun aproape imposibil, pentru ca daca ai sub aripa un copil nerabdator, neastamparat si dornic de miscare lucrurile stau cu totul altfel. Intai gasesti in magazin, alaturi de vanzatoare, un barbat care vrea tot felul de informatii despre nu stiu cine cu care are nush ce treaba. Copilul de sub aripa se foieste, da din maini, din picioare, ba si din gura, dar nimic. Omul nu se sinchiseste, continua nestingherit discutia. Oh! Dar dupa 5 minute pleaca!
Respir usurata si incep:
-Mihaela, as dori.... sa nu se fi inventat vreodata mobilele, sa nu iti mai sune tie mobilul niciodata, sa cada emitatorul orange in acest moment etc.
Mihaela, cu un zambet intelegator, se lanseaza intr-o conversatie telefonica nelimitata. Copilul incepe sa urle de-a binelea. Ies cu el in curtea magazinului, il pun sa faca ceva pasi, sa jumuleasca niste flori, sa mai scobeasca un pic pamantul. Si Mihaela pare sa termine discutia interminabila. Dar nu... nu! Mai vine un potential cumparator care trece pe(ste) langa mine nepasator si incepe sa comande in timp ce telefonul vanzatoarei este indepartat de la ureche. Moooor! Copilul imi arata ca s-a plictisit de activitatile murdare si si-ar dori lichidul cald direct de la sursa. Ma enervez. Intru ca furtuna in magazin si fara sa mai tin cont de nimic urlu si eu:
-Doua pernute de Ariel.
Vanzatoarea mi le intinde zambind timid, cumparatorul se holbeaza la mine gandind probabil: cat tupeu!. Eu le iau, trantesc banii, nu astept nici un rest, nu dau nici o explicatie si ma rostogolesc afara din magazin cu copilul urlator tot sub aripa.
Doamne, cat iubesc cumparaturile online! Parca nici hipermarketurile nu dau rau auzului...

Si tot online, Noriel are niste reduceri fantastice: Du isi doreste jucarii nano speed -masinute de viteza si cred ca va primi bonus si ceva set pictura pentru copii caci pare sa aiba talent :))

duminică, 11 noiembrie 2012

Mare anunt mare!

Comercializam:


-una bucata Itti Bitti D'lish, marimea M,
-una bucata Itti Bitti Tutto, woobott, one size,
-una bucata BumGenius Organic, one size, cu capse,
-doua bucati bumgenius masura unica, cu buzunar, 2-inserturi incluse, unul cu scai (sistem velcro) si unul cu capse.
Pret: 200 lei toate si un bonus inceput :), sau 40 lei/bucata.
Si mai avem asa:
 mesteceni toamna,

 cocosul de munte,

 peisaj de iarna.

Trei goblenuri cusute dupa schita  intr-o perioada de huzur (din perspectiva timpului :D), pentru care nu mai avem pereti. Nu sunt inramate. Pretul nu l-am facut inca, dar e mic :). Sunt deschisa propunerilor...

vineri, 2 noiembrie 2012

Ganduri

Am cazut in paharul cu melancolie, cum s-ar fi spus pe vremea adolescentei mele. Poate ca saptamana grea si obositoare e de vina, sau faptul ca nu am reusit (iar) sa imi spal parul pentru ca seara cad rapusa odata cu copiii, sau poate eram deja inclinata spre tristete dupa ce am tot vazut filmul cu acea invatatoare si am citit povesti triste din comunism culminand cu cea de aici, la care aproape mi s-a facut rau. Eu am avut parte de o invatatoare blanda. Nu imi amintesc de nici o pedeapsa corporala, sau pus la colt, sau vorbe urate. Insa imi amintesc acut de o umilinta de adult:
Eram la inceputul primei sarcini, in plina perioada de rau si voma. Deja slaba, mai slabisem doua kg. De 2-3 luni ma mutasem, impreuna cu sotul, acasa la parintii lui. Nu imi mai amintesc motivul pentru care nu am mers la serviciu cu masina personala, cert este ca saptamana respectiva trebuia sa merg cu un mijloc de transport in comun. Am ajuns in statie cu cateva minute mai devreme. Nu era nimeni acolo, doar soferul. Am tras de usa ca sa o deschid, fara succes. Insist, dar nimic. Din interior soferul urla niste instructiuni spre mine dar usa refuza sa se deschida. Mi-a spus sa merg atunci pe jos daca nu sunt in stare sa deschid o usa, ca ce ar insemna sa vina el sa deschida usa fiecarui calator? Si multe astfel de lucruri "dragute" urlate inspre mine. M-am simtit cea mai neajutorata si incapabila persoana. Nici nu stiam ce sa fac. Stateam in fata usii ascultand ce spunea omul ala si nu stiam ce decizie sa iau. A aparut apoi o alta persoana care mi-a deschis dar tot drumul m-am simtit atat de prost! Si ziua la serviciu am fost foarte afectata. Mai tarziu m-am gandit ca poate m-a afectat atat din cauza sarcinii dar si acum, compet neinsarcinata, simt aceeasi umilinta. Desi nu sunt o fire razbunatoare atunci as fi vrut sa gasesc o cale imediata de razbunare. M-am plans consortului care insa, om pasnic, deh :), a zis ca lui soferul ii pare om de treaba care o fi avut si el, saracutul, o zi mai proasta si ca si rezolvare voi merge cu masina personala. Cat de dezamagita am fost din nou! Imi imaginam cum s-ar fi dus vecinul nostru, mai impulsiv, intradevar, ca un taifun sa ii ceara socoteala daca ar fi fost sotia lui in situatia mea. Tatal sotului s-a oferit sa regleze situatia dar am refuzat. A doua zi m-a insotit soacra mea pentru a evita neplacerea unei noi nereusite. Vazandu-ma atunci in compania ei, nemaifiind singura si a nimanui, nu mi-a mai adresat niciodata cuvinte neplacute. Ba dimpotriva, a cautat sa fie chiar dragut.
Pentru mine insa umilinta a ramas si la fel si lipsa de reactie a celui care, credeam eu, ar fi trebuit sa ma apere. Si m-am gandit ca trebuie sa fiu foarte atenta la copiii mei, ca sigur asa se vor simti cand o educatoare zeloasa va pune intreaga clasa sa rada de ei ca inca isi sug degetul (caz real povestit mie, personal, de o educatoare unde as fi vrut sa il inscriu pe Du!!!), sau de vreo invatatoare ce ii va face prosti, ticalosi ca nu scriu atat de select pe cat ar pofti dansa de la un copil de clasa intai, sau de soferi binecrescuti. Sa nu ii las niciodata lipsiti de suport, ca din pacate, in pofida tuturor legilor protectoare cu copiii nostri, unii dintre noi gasesc ca e bine si folositor sa aplice tot metodele comunismului.