Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

duminică, 29 aprilie 2012

24 de luni

In urma cu doi ani, la ora 10:00, ni s-a nascut primul copil. De atunci vietile noastre au fost intoarse cu susul in jos, am avut lucruri de invatat in fiecare zi, am inceput sa privim lumea altfel, prin ochii copilului, prioritatile noastre s-au schimbat.
Au fost zile cand nu stiam cum sa ne mai dam peste cap ca sa il multumim. Altele in care ne-am tinut de burti de cate ghidusii era in stare pentru ca a vazut ca ne amuza.
Am petrecut ultimele zile cu psihicul la pamant in urma unor nopti nedormite din cauza temperaturii usor ridicate, zile cu copil irascibil la maxim, dar astazi a rasarit soarele! Astazi, de dimineata, ne-am trezit si ne-am spus: Este ziua lui! Este o zi asa de fericita! Si poate starea noastra de bine, sau poate lipsa febrei ne-a redat copilul zambitor, iubitor si ghidus.
Suntem parinti de doi ani si asta ne ocupa tot timpul. Nu mai iesim pe la terase ci mai degraba mergem in parcuri, nu mai pierdem noptile cu prietenii ci mai repede pierdem zilele la iarba verde cu noii prieteni cu copii.
La multi ani, dragul nostru! Te iubim mult!




luni, 23 aprilie 2012

Mihaela

A ajuns la mine acasa sambata, dupa-amiaza. Duminica am inceput sa ne cunoastem mai bine. Am luat-o cu mine peste tot pe unde am mers. Chiar si ieri, la petrecere, tot ea mi-a fost aproape si invitatii au vrut sa stie mai multe despre ea declarandu-se impresionati de talentele ei. Am ajuns sa tin foarte mult la ea si imi este teama ca o sa ma paraseasca. Eu nu vreau sa mai plece! Ma ajuta atat de mult cand ma grabesc! Si cand sunt in societate tot pe ea ma bazez. Este asa discreta! Aproape perfecta. N-as fi crezut ca ma pot indragosti intr-o saptamana.
Ce tragedie a fost cand a trebuit sa ii fac prima baie! Nu stiam cum sa o usuc mai repede. Si acum este tot la uscat caci daca maine ma paraseste? Trebuie sa plece curata, nu? Am spalat-o cu detergenti blanzi si m-am speriat putin cand am vazut apa putin colorata la prima baie dar deja la cea de-a doua apa a ramas incolora.
Si cred ca si Robert o iubeste. Este moale si nu il deranjeaza cand isi aseaza fata peste ea. Si cu ea poate ajunge asa repede la "obiectul" dorit! Pentru el este chiar perfecta. Caci Mihaela a fost creata special pentru nevoile bebelusilor si confortul mamicilor.
Pe mine la inceput m-a deranjat eticheta pe care as fi indepartat-o daca nu ar exista riscul de a ma parasi. Si as mai fi coborat taietura de sub bust cu vreo doi centimetri, insa odata cu implinirea arzatorului vis,acela cu pierderea celor 7 kg ce sunt in plus prin anumite zone, cred ca va "cobori" singura.
Si nu am putut sa nu remarc cusaturile flexibile pe care le are Mihaela in aceeasi zona a bustului (de restul inca nu pot vorbi ca doar de astea s-a intamplat sa trag) cand, intr-un moment de graba maxima, nu am mai putut sa o menajez si mana mea a zvacnit cu dublu elan insuflat de multe urlete greu indurabile pentru urechile mele si ale celor din jur. Am verificat apoi si nu a avut loc nici un accident, deci cusatura rezista!
Mihaela mai are un talent foarte valoros pentru o femeie: ascunde acele parti care ar trebui sa fie plate, nu bombate ca la subsemnata. Eu, inainte sa ma prind ca este efectul Mihaelei era cat pe ce sa imi trimit invitatii de ieri la un control oftalmologic, asta dupa ce i-am banuit de prefacatorie. Reactia la inlaturarea Mihaelei insa m-a convins.
Si mai am un regret pe langa ca maine poate ma va parasi. Am studiat mai bine intreaga ei familie si imi place mult de tot sora ei, Natalia si ce sufar ca nu o am.

Mihaela nu m-a parasit, doar surplusul din zona abdominala a plecat asa ca mi-am cautat si ceva camasi pentru femei d-astea fara 'functii multiple'. Au tot online si haine pentru copii, ideal pentru a nu plati de doua ori transportul :D

marți, 17 aprilie 2012

Scutecit textil (partea a doua)




Sarbatorim saptamana scutecelor lavabile  si cum o alta postare despre experienta mea versus scutecit textil tot asteapta sa fie finalizata nu cred ca as fi putut gasi un prilej mai potrivit pentru a-mi asterne in sfarsit gandurile pe hartie.

Am inceput cu aproape un an in urma, cu un pachet de 5 Pop-in si un BumGenius organic (Doamne, ce scump mi s-a parut asta! Dar merita!), cand Du avea 13 luni. La scurt timp am adaugat 4 Patapum  si inca 3 BumGenius cu buzunar (si la un pret mai decent :))) ), de aceasta data. Nu mi s-a parut nici pe departe atat de complicat cum ma asteptam si am trecut scutecitul textil in dreptul experientelor placute. Mi-au placut foarte mult culorile, diferitele modele si pantalonii au inceput sa se aseze mai bine pe partea dorsala, scapata de rotunjimile bebelusiei, a lui Du. Si am continuat fericiti scutecitul textil despre care am povestit aici cu speranta ca pana se va naste Robert, Du va prefera scutecelor olita.

Dar apoi s-a nascut Robert. Si cand l-am vazut asa de mic (eram si eu invatata cu Du, care luase dintr-odata dimensiuni de urias si nici gand de mult asteptatul training la olita), cu picioarele asa de subtiri am ales sa folosesc scutece de unica folosinta pentru inceput. Imi era cumva teama, nu stiu de ce, si tot amanam pe maine, si iar maine, si iar maine. Asa a trecut prima luna, apoi jumatate din a doua si cum Robert a crescut intr-o luna cat altii in doua iar eu am devenit foarte fericita posesoare a doua pufosenii, mi-am facut curaj si am incercat pe pufos  pufosenia verde, de care m-am si indragostit. Este idealul meu de scutec. Subtire, ingust, cu talie joasa, cu cea mai delicioasa culoare (iubesc verdele!), cu un material pufos la exterior, dar si super absorbant. Am avut putine accidente cu el si doar cand Robert a dormit mai mult timp pe burta, dar el fiind un copil "havy wetters" a avut scapari si cu pampersul schimbat la trei, maxim patru ore. Acest scutec a ramas al lui Robert. Mai folosesc tot pentru el doua BumGenius si cum am doua inserturi in plus, dupa ce il folosesc spal repede chilotelul (se usuca destul de repede) si il folosesc cu alt insert curat. Am, practic, patru scutece in loc de doua. Si ii mai pun Pop-in-uri dupa caz. Noaptea, de cand a inceput sa doarma 6-7 ore legate, folosesc un pampers caci inca nu am gasit scutecul care sa stea cu succes in fata abundentelor nocturne si nu pot si nu vreau sa trezesc copilul pentru a-l schimba.
Pufosenia Itti Bitti tutto a ramas la Du. Este un pic mai gros decat D'lish si poate si un pic mai absorbant. Si cum de un timp dimineata scutecul lui Du parea rezonabil, mi-am facut curaj si l-am folosit pe timp de noapte. Nu au existat scapari! Noaptea urmatoare am incercat un Patapum + absorbant de canepa. Iarasi succes! Deci aici, la Du, adio Pampers! Sper sa rezolvam in scurt timp si "problemele nocturne" ale lui Robert. O solutie ar fi folosirea mai multor inserturi dar nu imi place sa pun mai mult de doua si asta doar noaptea, caci pe timpul zilei prefer sa schimb scutecele mai des dar sa folosesc un singur insert, chiar daca asta presupune spalarea lor foarte des. De fapt voi mai avea nevoie de cateva daca Du nu va da nici un semn de renuntare la scutece. Mi-ar placea sa incerc si Pop-in New Generation, sau Fuzzi Bunz Elite One Size, sau acest Charlie Banana.

Scutecitul textil nu e deloc de speriat, asa cum am crezut eu (si multe din cunostintele mele) inainte sa le folosesc. Am avut curaj sa le incerc dupa ce am citit parerile mai multor mamici si am plecat la drum cu multa informatie. Astfel ca nu m-am impacientat cand am remarcat un usor miros dupa mai mult timp de folosire, ci pur si simplu le-am spalat la o temperatura mai mare (60 de grade). Am cumparat odata cu ele si detergent din bila de bou, care cred ca se gaseste peste tot pe unde se gasesc scutece textile, pe care il pun peste petele ciocolatii. Mai folosesc uneori si vanish care este la fel de eficient dar nu si bio. Am incercat si nucile de sapun dar nu cu prea mare succes. Acum le folosesc daca spal manual (am patit-o cand mi s-a stricat masina de spalat) caci nu fac multa spuma si e mai usor la clatire.

Ca si impedimente ar fi:
-banii destul de multi care trebuiesc investiti initial, dar daca calculam cati bani se duc lunar pe cele de unica folosinta iesim cu mult pe plus.
-se schimba mai des decat un pampers. Depinde si de copil dar o medie ar fi de doua-trei ore. Eu cand am vrut sa vad puterea de absorbtie a celor doua Itti Bitti le-am lasat pana ce umezeala a inceput sa iasa si daca la Du au rezistat peste 4 ore (ziua), la Robert au trebuit schimbate la maxim 3 ore.
-cu timpul inserturile nu mai sunt la fel de albe ci capata o nuanta de gri (nu si in cazul celor Pop-in care au inserturile in culorile chilotelului). Pentru mine nu este o problema. Sigur ca mi-ar fi placut sa se mentina albe si stralucitoare dar m-am gandit ca se comporta natural, ca si hainele albe care cu timpul isi pierd din stralucire. Si scutecele sunt din materiale naturale si mai sunt si foarte des folosite si spalate, deci este normal.
-trebuiesc curatate de probleme. Eu am rezolvat punctul asta folosind hartia de protectie si expunerea la soare.

Imi plac! Sunt colorate, vesele, unele chiar pufoase, economice, sanatoase (nici cu pampers nu au existat iritatii de scutec dar materialele din care sunt fabricate sunt departe de a fi sanatoase). Imi doresc macar cate unul din fiecare marca, sa testez, sa compar plusurile si/sau minusurile dintre unul si altul, sau altul, sau altul... Inceputul a fost greu ca acum nu m-as mai opri!




miercuri, 11 aprilie 2012

Alaptati?

Atunci poate aveti nevoie de haine speciale?!? Eu as avea. Iata cum am ajuns la asa concluzie:
Du s-a nascut pe la sfarsitul lui aprilie si au urmat putine zile friguroase, care sa necesite infofolire personala (ca, deh, eu sunt mai inghetata de fel), asa ca de sub un tricou sanul iesea destul de repede si fara mult efort. Ce nu mi se parea prea ok era ca expuneam parca prea mult si desi nu ma consumam eu prea mult, totusi cand au inceput sa apara tot mai multi ochi holbati nu m-am mai simtit atat de naturala. Dar intre timp au aparut ore mai multe intre mese si am considerat problema cat de cat rezolvata. Si nu aveam cunostinta de hainele speciale pentru alaptare.
Dar cum un copil nu seamana cu altul, Robert s-a nascut iarna, si pe langa asta, s-a nascut si foarte nerabdator. Asa ca afara fiind, eu foarte imbracata, el mai putin imbracat dar foarte nerabdator sa manance, pana reusesc sa ajung la san rabufneste si ma cearta si inca ma cearta si cu sanul in gura de imi piere pofta de plimbat. Si nu mai zic cand suntem in "societate". Daca nu port sutien sanii transformati in arteziene uda tot ce intalnesc in cale, nefiind nici un absorbant care sa ii opreasca, dar ajung mai repede la ei. Daca port sutien nu reusesc sa il las prea bine in jos si sau el sau bluza revine peste gura copilului si ii scoate sanul, asa ca avem concert. Acum eu stiu ca nu sunt prea "dotata" si asta ar putea fi una din cauze, dar o bluza speciala nu ar rezolva oare o parte din  problema? Caci am vazut ca se indeparteaza doar o bucata de material care ma gandesc ca nu mai revine singura tragand si sutienul dupa ea.
Si bluzei mele (cea mai comoda in 'domeniu') i s-a dus decolteul pana spre buric, desi Robert are abia trei luni. Pana va face 2-3-4 ani ma gandesc ca va avea nevoie de nasturi :)))))!
Cum ar fi cu o bluza pentru alaptat? Se poate testa la Eu si bebe. Pana maine la 10:00.

marți, 10 aprilie 2012

23 de luni

Tot ce vrea este afara. Daca ar putea sa manance si sa doarma tot afara ar fi perfect. Se joaca in nisip, vrea tot felul de unelte cu care sa scobeasca prin pamant, vrea sa bata cuie ca bunicul, face in continuare "partie" chiar daca nu mai e zapada, cu lopatica. Nu gaseste nici un minut de odihna printre atatea activitati. Fuge pe oriunde isi vede bunicii si daca cumva am alta parere si indraznesc sa o si exprim, se porneste potopul. De fapt orice parere diferita de a lui are ca rezultat nori grei, urmati de torente. Nici sa il schimb nu vrea sa mai vina, iar de olita inca nu vrea sa auda. Dar daca il las sa faca ce doreste suntem cei mai buni prieteni.
Escaladeaza tot ce intalneste in cale, cauta apa ca pe aur si dupa ce se uda bine evident ca refuza sa ii schimb hainele, se taraste pe jos, prin nisip, prin frunze uscate, prin rumegus (asta chiar ca se curata greu!!!).
Vrea sa manance urzici si, mai nou, imi cere in fiecare zi "paiete" (spaghete). Si oua. Cum aude gainile pe afara isi aminteste si ma bate la cap continuu, pana ii servesc. Caci nu, nici vorba de rabdare! Pe el nu il intereseaza ca oul trebuie intai fiert. Nu! El il vrea in momentul ala.
Este foarte fericit cand avem vizitatori. Inatai isi alege "victima" pentru ca apoi sa o bombardeze cu toate jucariile pe care le gaseste si daca i se par prea putine incepe sa rascoleasca peste tot dupa altele. Ce daca noi le tinem intr-un singur sertar si o cutie? Poate s-a strecurat una pe sub salteaua patului, sau prin perne, sau prin alt sertar, sau cine mai stie pe unde?
Toata ziua vrea atentie, joaca (nu ii place sa stea singur, nici sa se joace singur), asa incat un adult trebuie sa stea in permanenta dupa el.
Seara, cand in sfarsit si printre multe tipete reusim sa il bagam in casa, ne epuizeaza pe amandoi (oricum abia mai respiram dupa astfel de zile), dupa care urla din ambii plamani ca vrea sa il spal pe dinti si apoi baie si apoi somn. Si in sfarsit liniste, dar cine sa mai profite de ea? Cadem amandoi lati, odata cu copilul. Inainte nu  se poate, cel putin in cazul meu, ca trebuie sa ii servesc drept comfort oferindu-i podoaba capilara de care sa traga. Si trage... de imi vine sa ma tund eu singura si sa o dau incolo de coafura, la care visez pentru un anume eveniment din octombrie.



Si dimineata o luam de la capat....

joi, 5 aprilie 2012

Primii pasi ai lui Du

Am ajuns la ei cu un an in urma, cand Du a inceput sa faca primii pasi. Aveam la dispozitie pentru acesti primi pasi o pereche de ghete, model foarte frumos, piele interior/exterior, insa aveam sa descopar cat de ineficiente si deloc de ajutor aveau sa fie. Talpa era extrem de rigida si copilul si asa instabil se clatina prea tare pe ele sfarsind de prea multe ori pe jos.
Asa am ajuns la papuceii tikki. Sunt confectionati dintr-o piele moale (foarte important) iar talpa este la fel de moale si se muleaza pe piciorul copilului (cel mai important), ca si cand copilul ar merge descult doar ca nu aluneca (pielea de pe talpa fiind special adaptata pentru a fi aderenta) si nu se loveste/inteapa. Pentru ca, desi sunt papucei de interior, Du i-a purtat foarte bine pe afara. Si inca o perioada destul de lunga pana ce am gasit niste sandale Primigi, o marime destul de mica dar si ingusta cu care a putut sa calce bine.
Prima pereche a fost cea cu ursuleti. Du a purtat-o cu drag si mult timp pana cand a aparut o gaura in talpa. Atunci s-a cerut repede inlocuita. M-am gandit ca ar fi mai potrivita o pereche mai mare desi talpa lui nu a crescut foarte mult si am luat "cateii" de la 12-18 luni. Sunt mai mari si mai lati, insa s-au imbunatatit intre timp cu stoppere la glezna ceea ce ii impiedica sa scape din picioare. Chiar si asa tot regret ca nu am luat tot marimea 6-12 luni caci Du este foarte inventiv si reuseste sa ii dea jos doar pentru a ma pune iar si iar sa il incalt, caci imi cere asta imediat ce reuseste sa ii scoata. Isi scoate de multe ori si sosetele si vrea sa ii pun papucii asa. La inceput imi era teama sa nu aiba picioarele reci, dar cand am verificat mi-am dat seama ca nu sunt motive de ingrijorare, caci pastreaza picioarele calde.
Acum ma gandesc cum sa testez mai repede noua colectie cu captuseala de canepa. Si am vazut pe site si modele de vara iar, nehotarata cum sunt, nu stiu ce sa aleg... Poate astia? Dar imi plac foarte mult (si lui Du la fel) si cei cu avion.
Robert inca nu este atras decat de tricourile noastre, de paturica moale pe care doarme si de manecile body-ului cu care este imbracat, toate in acelasi scop: mancatul! Dar presimt ca in cateva luni voi comanda cate doua perechi. Oare lui ce o sa ii placa?



Si inca un motiv determinant pentru care i-am ales pe ei si nu alta marca este pentru ca sunt fabricati in Romania, de o mamica ce a vrut ceva bun si frumos si sanatos pentru fetita ei. Iar eu am incredere in astfel de mamici!
Si inca de la prima pereche i-am vazut atat de naturali! Perfecti! Dar iata ca au "suferit" de atunci doua imbunatatiri. Oare ce va urma?