Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Muzica, muzica... plina de amintiri!

Am primit o leapsa de la Sakura, careia ii multumesc ca este atat de draguta si s-a gandit sa ma puna astfel la treaba. Nu stiu eu prea bine ce presupune dar din cate am inteles trebuie sa pun melodii ce ma leaga de o anumita perioada sau un eveniment din viata mea. Eu ma tem ca in ultima vreme nu mai am nici un fel de memorie, dar sa mai fie si muzicala?!? Altfel cum se explica faptul ca ma duc la cumparaturi si vin cu jumatate (doar) din lista (si asta nu pentru ca nu am gasit respectivele produse) iar la o saptamana plec doar cu ceva bani ramasi in fundul portofelului si fara nici un card? Totusi, acum nu ma grabesc si promit sa ma straduiesc.
Here it comes:
1. Imi amintesc de cate ori aud melodia asta de plimbarile cu masina impreuna cu prietenul (acum sotul), iesiri foarte frumoase care acum imi lipsesc foarte mult.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DleTz6095qXc&rct=j&sa=X&ei=sRf_Tte8G4ibOp-trJwB&ved=0CCgQuAIwAA&q=biondo+shine&usg=AFQjCNFOAmPpxXbSD5Z0VxRxlOsgQWJjfg

2. Am avut si o perioada grea, inainte de a ne casatori, cand din motive independente de noi am decis sa ne despartim. Nu am reusit decat pentru doua zile, zile ce nu stiu cum au trecut. Stiu doar ca am bocit nonstop. De acea perioada ma leaga melodia asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DXDTU8SjZfZ4&rct=j&sa=X&ei=8xj_Tq-JMIroOcXMpa4B&sqi=2&ved=0CCEQuAIwAA&q=directia5+si+giulia&usg=AFQjCNEiVGSNrjcwmaw-0eK6yLR9tibEHg

3. Am mai avut o despartire doar fizica, de doua luni cand a trebuit sa merg in Leipzic (oare am scris corect? Ma rog, undeva in Germania) in interes de serviciu. Desi vorbeam foarte mult la telefon totusi A. mi-a lipsit extrem de mult. Cred ca atunci am realizat ca vreau sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Nu mai spun ca la finalul primei luni am revenit in tara pentru 3 zile unde ma astepta un inel. Cred ca m-a dat gata! In timpul petrecut acolo tot imi venea in minte melodia asta. Nu am idee de ce.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3D_VQXAxoO1Mg&rct=j&sa=X&ei=nRr_Tv6MFpCdOsPMrZwB&sqi=2&ved=0CCQQuAIwAA&q=seal+les+mots&usg=AFQjCNHDSH4w-IvJRb6eq1GQafpB3dTVsQ

4. Urmatoarea piesa ma leaga de o perioada de doi ani alaturi de trei dintre nepotii mei. Sora mea a lipsit din tara pentru doi ani si eu am substituit-o, intr-un fel, pe langa cei trei copii ai ei. O perioada grea. Foarte grea. Ma relaxam cat de des puteam prin muzica. Si melodia pe care o puneam pe repeat, pe langa muzica instrumentala, era asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DJK8A-OLMzAc&rct=j&sa=X&ei=Chz_TpvOMo6gOvXCzJ4B&sqi=2&ved=0CD0QuAIwAw&q=sarah+brightman-angel+in+paradis&usg=AFQjCNEM4nMluHyRbMgsDxqQvzeNnmew-g

5. Tot ce aud semnat Holograf imi aminteste de primul si cel mai frumos concert in aer liber la care am fost cu prietenul/sotul meu. Aici mi-e tare greu sa ma limitez la o melodie. Toate imi plac. Dar cred ca la asta am vibrat cel mai tare
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3Dzb3LSq9gZcw&rct=j&sa=X&ei=3Rz_TuGeEc_rOcy8hbIB&sqi=2&ved=0CCYQuAIwAQ&q=holograf+dincolo+de+nori&usg=AFQjCNFSCDtxpZQu7nTjgyPU9U6rftebs

6. Muzica clasica imi aminteste de o interventie chirurgicala in urma careia m-am vazut scapata de o tumoare ce o aveam la ceafa, operatie efectuata de Prof. Dr. Ioan Lascar. De cate ori intram la el in cabinet ma invaluia o atmosfera calda, calma pe care am pus-o in seama acestui gen de muzica. Nu stiu daca era pentru el sau pentru pacienti:))
Nu-stiu-ce-link-sa-pun.

7. Sigur imi voi aminti de ultima luna a celei de-a doua sarcini prin melodia ce urmeaza caci o vanez la posturile de radio
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLtJW1H8XTV8&rct=j&sa=X&ei=UCj_Tv_rI8iBOquI6acB&sqi=2&ved=0CCwQuAIwAQ&q=da+vina+pe+voltaj&usg=AFQjCNFRoBCvFJJ6tlDdI2lTNT3q3Gmtlw
Fiul meu vazand videoclipul a zis despre Calin Goia ca e motul (mosul), nu am idee de ce :))) ca mie chiar imi place tipul si ca are budza dede (bluza verde). Nu stiu de ce le inverzeste el toate.

8. Ma leaga de o perioada petrecuta acasa, la parinti o melodie de la A-ha. Nu reuseam sa imi gasesc locul, as fi vrut altceva dar nu stiam pentru ce sa optez.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLBHN4vxHfP8&rct=j&sa=X&ei=fSj_TqTfCpGWOuenhKgB&ved=0CCQQuAIwAA&q=a-ha+forever+not+yours&usg=AFQjCNG0-YMTjLMbeHgFxMn3zHKrvlOVJw

Ajung? Mai trebuie? Ca m-am dezlantuit. Nici nu stiam ce memorie muzicala buna am!!!
Am multe alte melodii preferate si 'foarte preferate' de care nu imi mai amintesc ce ma leaga asa ca e timpul sa ma opresc.
Si nici nu m-am grabit ca era sa termin postarea in anul urmator. Cine are copii/copil stie...


vineri, 30 decembrie 2011

Ce am auzit despre alaptat, constructiv sau nu

A inceput sa imi placa tot mai mult sa scriu despre alaptare si cum subiectul lunii este despre ce se mai spune, ce se mai aude, ce se mai zice inainte sau la inceput de alaptare, cand toata lumea te crede  (si pe buna dreptate) o persoana nestiutoare, iata deci din experienta mea:

Prima data cand am discutat despre alaptatul copilului pe care urma sa il nasc a fost prin luna a 4-a, cu o colega de serviciu, mama unei fetite. M-a intrebat daca intentionez sa alaptez. Am raspuns ca asa cred, ca sper sa am lapte etc (nesiguranta de viitoare mamica nedocumentata). Am primit multe incurajari de la ea. Mi-a spus ca asa este cel mai bine pentru copil si pentru mama, ca asa el se simte cel mai bine, sa nu il intarc devreme si alte cateva sfaturi din experienta ei. Mi-am zis atunci ca daca vreau sa alaptez copilul (si am vrut) ar trebui sa termin cu nesiguranta si sa am incredere in organismul meu. Si in cea mai mare parte a timpului asa am facut.
Am auzit apoi ceva legat de forma si marimea sanilor. Ca acestea ar influenta alaptatul si ca persoanele cu sanii mici (eu, de exemplu) nu prea ar avea succes. Surorile mele mai mari, care au alaptat cu succes atat cat au dorit, sunt intradevar mai 'fericite' la acest aspect dar eu nu am crezut asa ceva. Si intr-una dintre intrevederile cu medicul ginecolog, acesta a tinut sa imi explice ca nu trebuie sa fiu o femeie masiva ca sa nasc un copil mare si nu ar trebui sa am cine stie ce marime la sutien ca sa alaptez cu succes. Mi-a spus din proprie initiativa, nu l-am intrebat eu :)))

Cam asta am auzit in timpul sarcinii.
Dupa ce am nascut surorile mele mi-au adus muuult ceai de soc care trebuia sa ma transforme intr-o arteziana dupa parerea lor. Medicul mi-a prescris galafor aratandu-se neincrezator in capacitatile mele naturale. Si moralul meu scadea... Dar copilul cauta sanul uitandu-se fix in ochii mei (eu asa vedeam atunci) si ignorand toate 'dificultatile' ce prevesteau o viitoare formula + multe biberoane.
Mituri despre ingrijirea nou-nascutului sunt multe. Cel pe care l-am retinut eu este ca in primele doua luni de la nastere nu ar fi trebuit sa trec peste nici o apa curgatoare ca 'raman fara lapte'. Cum eu nu sunt o fire statica si cum inteligenta mea mi-a spus ca nu exista nici o legatura, binenteles ca nu am tinut cont de sfat. Dar cred ca are multa influenta caci persoana care imi pusese in vedere sa nu cumva sa trec peste poduri, era o viitoare mamica, mamica pe la poarta careia trecea un paraias si pe care l-a trecut de cateva ori si parea foarte afectata. Cu toata dorinta ce o avea sa isi alapteze copilul, in urma unor dificultati (si aici eu ma gandesc ca au contat si astfel de mituri) la 5 luni de la nastere s-a oprit.

Mi s-a mai spus indirect, atunci cand copilul cerea san si la 30 de minute dupa masa anterioara ca nu am laptele bun, ipoteza sustinuta cu numeroase exemple la care raspundeam scurt ca asa ceva nu se poate, ca copilului nu are cum sa ii fie mai bun altceva decat laptele mamei lui, ca asa a fost inainte de a se cunoaste formulele si nu vad de ce s-au schimbat lucrurile acum si ca mamele respective rau au facut ca s-au lasat influentate.

Sigur ca mi s-a spus ca copilul nu se mai satura cu laptele meu inainte sa implineasca macar 3 luni si ar trebui sa ii dau gris cu lapte, mar cu biscuiti si alte d-astea. La randul meu am explicat cum ca sistemul digestiv al unui copil asa de mic nu functioneaza ca cel al unui adult si nu va primi altceva decat lapte de la mama lui.

Iarasi mi s-a spus ca dupa 6-9 luni il alaptez degeaba caci laptele nu mai are nici o valoare, ca este 'apa chioara', ca suptul il impiedica sa manance mancare solida si asa va refuza tot ce ii dau cu lingura. Nu a fost asa. Du a acceptat mancarea solida foarte bine insa fara a renunta la niciuna din mesele de lapte.

Acum nimeni nu imi mai spune nimic desi in doua saptamani urmeaza sa nasc a doua oara. Probabil ca se considera ca sunt veche in bransa. Si asta este foarte bine. Cred ca tot ce suna altfel decat incurajare nu ar trebui spus viitoarelor mamici deja destul de afectate de ceea ce urmeaza sa li se intample si de responsabilitatile pe care le vor avea.

duminică, 25 decembrie 2011

Una din neplacerile ultimei luni de sarcina

Stiti ce se intampla cand o gravida in ultima luna indrazneste sa manance salata de beuf seara? Ei bine are noaptea, toata noaptea, arsuri. Dar ce arsuri!!! Ma pot intrece chiar cu un dragon. De fapt cred ca orice dragon ar fi invidios...
Stomacul meu este in flacari. De fapt ele, arsurile, sunt prezente aproape tot timpul in ultima luna dar nu la asa intensitate. De exemplu se mai poate si dormi cu ele in cea mai mare parte a timpului, cu conditia sa adorm la o ora decenta. De preferinta dupa 0:00. Eh, cazul de fata este diferit. Laptele, care s-a si terminat intre timp, s-a dovedit ineficient. Eu cum ma asez la orizontala parlesc tot in jur (o fi doar senzatie optica? Se poate.). Sunt la a doua trezire in nici doua ore si mananc mere. Tocmai l-am terminat pe primul si merg sa iau altul. Ia sa vedem. Poate, doar poate, astea sunt mai eficiente. Immmm, dar ce pofta am de niste cozonac de la mama! Vreaaaau!!!

Merry Christmas, everyone!!!

joi, 22 decembrie 2011

Zapada!

Seara. Tati anunta ca i se pare rece si mai merge sa ia doua lemne. Copilul ridica mainile spre el si spune: babu! Tati intreaba: Bine, dar n-o sa-ti fie frica? Afara e noapte.
-Nu. Nu ti (frica).
Tatic si copil merg afara sa ia lemne. La intoarcere:
-Echii! Echii!
-Ce au patit ochii, mamico?
-Aaaa! Aaaaaaa! Apa!
-Ploua afara?
-Aaaaaa! Po!
Nu, nu ploua. A inceput sa ninga, dar pentru copil asta inseamna tot ploaie. Nu isi aminteste el ca a vazut zapada si iarna trecuta.
A doua zi.
Afara. Copilul vede ceva alb pe jos si incepe iar sa exclame: aaaa! Po!
-Nu ploua mami. E zapada.
-PO.
-Bine, daca zici tu, ploua.
-Aaaa! Una! Una!
-Da, mami, da. E si acolo si acolo....


Incearca sa se tina de gard dar isi trage mana inapoi speriat si vine la mine sa il sterg. Incepe sa topaie dupa care imi arata ghetele ce s-au facut albe. Si sunt  uda. Nu-i nimic. Le punem in casa la uscat. Dupa ce primele temeri au fost invise s-a dezlantuit....

luni, 19 decembrie 2011

Postare castigatoare!

Imi ajunge la ureche o chemare de departe: mami! Reusesc cu greu sa deschid ochii, apoi si gura si raspund: da mami. Puiul se intoarce, isi aseaza capul pe perna mea, langa capul meu, si mai aproape de capul meu daca este posibil, isi aseaza mainile mai 'adanc' in parul meu (astazi ma tund!) si se linisteste pentru inca cinci minute. Eu, inca nauca de somn dupa ce am petrecut doua-trei ore din noapte intorcandu-ma, atat de gratios cat poate o gravida in ultima luna de sarcina, de pe o parte pe cealalta si inapoi si iar si  iar... sau bantuind internetul pentru putin timp caci celalalt copil a inceput sa se zbata prea tare, ma intreb cam cat o fi ceasul. Imi arunc un ochi semideschis pe telefon. Este 08:00. Incredibil! Copilul m-a lasat sa dorm o ora in plus exact atunci cand aveam nevoie. Ce copil bun am! Se trezeste si imi cere pe rand ham-ham (papucii), biscuit de rontait pana e gata mancarea, masina mare si in final tractorul pe care mi le flutura pe langa fata si dupa ce i le dau pe toate imi spune ca vrea jos. Bine. Cu pareri de rau parasesc si eu asternutul si ii fac mancarea. Ceva mai tarziu vad ca se duce dupa usa unde intarzie cateva secunde si apoi imi anunta tata. Bine, te schimba mamica. Dar vai! Scutecul s-a dovedit neincapator. Pijamaua de care nu ma lasase inca sa il schimb imi prezinta niste urme generoase de ciocolata cu cappucino. Respir adanc (nu chiar ca nu imi permite celalalt) si ma pun pe treaba. Schimb copilul, fug cu pijamaua la baie unde torn peste pete o cantitate generoasa de vanish (avem in plan detergenti bio dar step by step) si ma intreb daca o fi cumva un semn, ca doar azi se anunta castigatorii in urma campaniei de testare de Manduci. Nu! Eu nu am castigat nici un concurs cu exceptia unui produs Bodybebe iar despre review-uri am citit atat de multe si atat de bune (numai in pielea Cristinei care trebuie sa decida castigatorii nu as vrea sa fiu) si detaliate, de la mame cu multa experienta in ale purtatului ca nici nu as putea sa ma gandesc.
Dar curiozitatea este mare. Vreau sa vad totusi la ce s-a oprit Cristina. Pornesc calculatorul. Ma vede piticul si cere insistent "tractoare". Imposibil de accesat alta pagina in afara celei solicitate. Timpul ma preseaza caci ma asteapta o zi grea cu plecari in mijloace de transport in comun cu tot cu burta plus copil ce mai trebuia si imbracat (iar) si mai multe probleme ce se cer rezolvate in timp scurt. Intr-o clipa de neatentie reusesc sa deschid pagina care ma interesa si vad rezultatele. Citesc odata, mai citesc odata si inca odata (atat mi-a permis timpul) si convinsa ca nu am vazut bine opresc calculatorul, imbrac copilul, arunc si pe mine niste haine (singurele care ma mai cuprind) si zbor spre statie.
Am avut parte de un copil exemplar care a stat la frizerie atat de linistit de am zis ca nu-i al meu si apoi cu taticul lui care ni s-a alaturat pentru a-mi putea si eu vedea de niste lucruri femeiesti de mult amanate.
Intorsi acasa cu intarziere pentru masa si somn, odata adormit copilul, las orice treaba urgenta si intru iar pe net sa ma conving de adevar. Da! Accesez si linkul pus care ma duce pe blogul meu, deci e adevarat. Am castigat o Manduca cu toate accesoriile puse la bataie! Inca nu pot sa cred. Mi-a fost teama sa marturisesc si fata de mine insami cat mi-a placut Manduca, caci cel putin in aceasta perioada nu mi-as putea permite o asa achizitie (indiferent cat de mult mi-ar trebui) avand de luat in calcul o nastere (si toata lumea stie cum merg lucrurile in spitalele noastre) plus inca alte cheltuieli neprevazute sau prevazute. Se impunea deci o amanare. Dar cineva acolo sus ma iubeste si a stiut ca am nevoie de ea. Si avem si noi o Manduca in care sa purtam copiii doritori, din care sa alaptam copilul care va veni si cu care sa nu mai simt dureri de spate si umeri. Un vis!
Nu pot decat sa prezint toate multumirile Cristinei pentru lucrurile extraordinare pe care le face!

joi, 15 decembrie 2011

Si mai am o ultima dorinta

Dupa o noapte ce s-a transformat din 7-8 ore de somn in 4-5 din cauza unui maraton de nesomn al lui Du care s-a manifestat timp de trei ore prin sucit, invartit, foit, tras mamica de par, se pare ca sunt tare irascibila si prea putin dispusa la toleranta.
Asa ca vreau sa nu mai trebuiasca sa aud vreodata asa ceva:
-Buna ziua domnule postas! Aveti grija cum livrati scrisorile ca la cum se aluneca pe-afara...
-Pai cum, doamna, ca doar nu e zapada pe jos.
-Nu, dar azi bananele la Lidl sunt doar 2,99 lei. Va dati seama? Si se vand ca painea calda... La asa pret va imaginati cate coji sunt pe jos...
Eu, care acum imi educ copilul doar prin puterea exemplului, fiind prea mic sa inteleaga altfel, cum ii voi explica mai tarziu asa "indemnuri" in a pastra curatenia?
Oare chiar nu se poate altfel?

marți, 13 decembrie 2011

Vechile obiceiuri se dau duse greu si foarte greu

Am rezistat eroic in fata standurilor intesate cu dulciuri la Lidl, la marketurile mai mici din imprejurimi, i-am tinut piept chiar si marelui Real desi sotul imi atragea ingrijorat atentia crezind ca am uitat. Rezultatul? Exista undeva, intr-un cuptor, o prajitura la copt. A doua in trei zile...
Nu mai zic ca ma bat cu Du pe ultima bucatica de portocala/mandarina, ultima feliuta de ananas, ultimul mar, ma rog, tot ce inseamna fructele din frigider sau dulap.
Cine va castiga? Voi reusi sa ma multumesc doar din cand in cand cu o tableta dintr-o ciocolata neagra, cu muuuulta cacao? Si sa fie si de pe Biobunatati daca se poate? Wow! Ar fi culmea rezistentei sa am marea langa mine si sa ma multumesc cu o picatura...

luni, 12 decembrie 2011

Am nevoie....

  -De o ora (macar) de liniste pe zi. O prefer dimineata, sa beau o cafea in liniste...oops, nu (prea) mai beau cafea... dar schimb cu ceai, fara sa aud de n ori mami, mami, mami, fara tras de pantaloni, fara plansete, fara asezari/ridicari/asezari pe parchet (ca nu mai pot si incep sa respir mai ceva ca o locomotiva).

   -De sot, macar seara, acasa, la o ora rezonabila, nu dupa 20:00. Nu doar o saptamana si atat, numa' sa-mi dau seama ce bine e si apoi gata. Este bine si o saptamana caci la ce copil mofturos/plangaret/nemultumit am avut (circumstante atenuante - o noapte de febra si mai multe zile cu privirea plouata) nu stiu cum o scoteam la capat eu insami fiind "relativ racita", dar eu vreau mai mult. Tot timpul daca se poate. Hai fie, cu mici exceptii, dar mici...

    -De o idee de cadou pentru colegul de camera (ala permanent, nu cel de imprumut pe care nu stiu cum voi reusi sa il expediez in dormitorul propriu), pentru luna viitoare cand va avea... cati ani?... 36? Cred ca da. De preferinta ceva de comandat pe net caci la toata burta mea plus copil de carat nu ma vad batand magazinele in cautare de...idei. Eu stiu ca ii voi darui inca un copil dar in ultima vreme am fost atat de lipsiti de timp si asa pe fuga incat simt nevoia sa il rasfat cu ceva frumos, surprinzator si foarte special. Ce sa fie? Ce sa fie?

   -De un nume pentru copilul care vine tot luna viitoare. Sper sa nu se grabeasca pentru ca va ramane fara nume!!!! Sugestii???

   -De hainute calcate (macar le-am spalat) pentru acelasi membru al familiei asteptat in ianuarie (cel fara nume). Eu am avut o tentativa dar cand sa le mai fac? Du tipa imediat ce vede ca ocupatia mea e alta decat tinut masinute in mana, sau asezarea tractoarelor pe deal (adica pe pernele tarate pe jos tot de el), sau in cazuri de nemultumire si disconfort, pusul "lemnelor" in remorca (mamica are mai multa dexteritate dacat baietelul), sau, in cazuri de nemultumire si disconfort, tinutul/plimbatul in brate prin casa dupa comanda lui.
Se ofera cineva?

   -De "bocceluta" (bagajul) necesar la nastere. De o luna fac liste, listute si alte hartiute cu ce imi trebuie fara a se concretiza nimic. Ieri am fost la ultima mare 'sedinta' de shopping din anul asta, cu o astfel de listuta si m-am intors cu trei din multele lucruri trecute acolo. De ce? Pai la Real cel fara de egal era nu stiu ce centru de joaca pentru copii. Si ce daca Du e mai mititel? El a vrut sa se joace! Si s-a jucat... si s-a jucat... pana a vrut sa manance si mamica a uitat sa ia si o lingurita pe langa mancare (e si ea insarcinata, de...) si a trebuit sa scurtam sedinta. Si cum cumparaturile pentru casa erau gata, cele personale au fost amanate. Pe perioada nedeterminata ca eu nu ma mai vad la volan cu o burta de opt luni iar domnul nu stiu cand o fi disponibil.

   -De cineva sa mearga la epilat in locul meu. No coment.

   -De ceva mai multi bani de investit in ingrijirea personala. Imi doresc un unt de shea, un rimel super-super pe care nu l-am gasit inca dar il caut, niste schimbari prin garderoba de care nu m-am mai ocupat serios dupa nastere, chiar si pe la incaltaminte (desi acolo stau binisor), vreau si un ulei de argan si mai vreau si un parfum nou (ce daca am atatea?).

   -De setul asta de scutece.
Il vreau!!!

   -De mai mult timp petrecut cu domnul inimii mele. Este partea pe care am inceput sa o resimt din ce in ce mai tare. Suntem asa de prinsi cu cresterea copilului, cu nasterea ce urmeaza, cu casa inca neterminata, cu serviciul (unii din noi) ca nu mai avem timp sa fim noi, asa cum eram odata.

  -Sa nu ma sara Mosul cumva. Mosule, stii ca am fost cuminte, da? Si ca "merit" sa vii! Si ca nu ai cum sa nu vii, ca eu te astept sa vii cu sacul plin. Nu stiu exact ce as vrea sa contina dar te descurci tu. Am incredere in tine!


Nu in ultimul rand am nevoie de curaj. De mult curaj caci cu cat se apropie mai mult un anumit eveniment cu atat se pare ca ma paraseste curajul. Nu vreau in spital... nu vreau sa il las pe Du fara mamica... nu mai vreau analize, taieturi, vorbe urate, spagi... Vreau sa il aduca barza pe celalalt micut. Sa vinaaaaa barzaaaaaaaaaaaaaaaa!

Si mai am nevoie acu'-acu' de o ciocolata. Cu muuuulta cacao. Si o carte buna pentru insomniile nocturne. Aaa, si ceva care sa imi calmeze durerile de bazin, care, norocul meu ca nu sunt zilnice.
Doar atat. Poate mai adaug mai tarziu.

luni, 5 decembrie 2011

Manduca

Am citit atatea postari pline de informatii utile despre acest SSC incat cu siguranta ca nu as mai putea aduce o completare cat de mica la ceea ce s-a scris pana acum mai ales ca experienta mea versus sisteme de purtare este aproape nula. Astfel ca ma voi limita la a povesti simplu experienta noastra cu Manduca pe care o testam de o saptamana.

Asa cum am spus, nu am experienta cu sistemele de purtare (exceptie purtatul in brate pe care il practic de cand s-a nascut copilul pana acum la 19 luni) lipsa ce se datoreaza in mare parte unor fisuri ale bazinului pe care le-am capatat acum multi ani si care, din cand in cand, se resimt destul de dur si ma gandeam ca voi tine copilul in carucior. Deci printre achizitiile de inceput ale bebelusului s-a numarat si un carut. Carut in care baietelul meu s-a gandit sa stea foarte putin si doar undeva pe la un an a acceptat sa facem plimbarile mai lungi folosindu-l. Restul timpului l-am purtat in brate pentru ca desi fusesem prevenita (de unele carti si unele cunostinte) ca asa invata sa ma "manipuleze", nu am putut sa imi las copilul sa planga si bunul meu simt mi-a spus ca unei fiinte atat de plapande ii este strain termenul "manipulare".
Am avut o scurta "prietenie" cu un marsupiu clasic care, pe langa dureri de spate, imi dadea niste dureri de umeri ingrozitoare si la care am renuntat la scurt timp. Nu mai vorbesc de pozitia incorecta a bebelusului de care habar nu aveam in perioada respectiva caci am descoperit mai tarziu ca printre caracteristicele de baza ale unui SSC se afla pozititia picioruselor in M. Deci am renuntat la el. Am aflat apoi despre slinguri dar cum nici umerii mei nu pareau a fi o piesa de rezistenta mi-a fost teama ca voi face o investitie inutila (copilul avea cam 7-8 luni) si am renuntat la idee ramanand la purtat in brate. Intre timp am tot citit despre Manduca dar cum Du crescuse destul de mult m-am gandit ca nu vom mai avea nevoie, ca el deja merge si nu va mai vrea sa petreaca atata timp in brate. Se pare ca m-am inselat caci nu iesim bine din curte ca se si posteaza in fata mea cu mainile ridicate spunand: babu!
Dar motivul ce m-a determinat sa testez Manduca a fost o noua sarcina si gandul ca nu ma voi descurca cu doi copii mici fara un "ajutor". Asa m-am inscris la teste, sa vedem, este intradevar o minune? Ce va spune spatele meu 'avariat'? Dar umerii?
Ceea ce am scapat din ochi a fost perioada de testare caci eu, total lipsita de inspiratie, am trecut ca imi este indiferent fara sa fac un mic calcul sa vad cam in ce luna de sarcina as putea sa fiu. Acest lucru m-a facut sa astept cu multe emotii si multe ganduri: daca nu pot sa o asez peste burta cea mare (cam intr-o luna urmeaza sa nasc)? Daca nu pot testa si o sa raman la fel de nestiutoare? Stiu! Convoc sotul la o sedinta de purtat dar pe mine nu ma multumeste asta. Eu vreau sa stiu eu!!!
Dar a sosit Manduca. M-am uitat sceptica la multele curele ce se vedeau si ma gandeam ce o sa fac eu cu toate. Am inceput sa studiez instructiunile si trebuie sa spun ca mie mi-au fost de folos. Nu stiu daca ma descurcam fara ele dar poate si din cauza ca nu am experienta cu SSC-urile. Este adevarat ca mai vazusem eu filmulete despre cum sa asezi o Manduca dar este altceva cand o ai in fata si trebuie sa stii care sunt pasii si in ce ordine. Am inchis centura din talie le-am micsorat pe cele de pe umeri, am asezat copilul cu fata spre mine, mi-am pus bretelele pe umeri, bretele ce tot pareau ca scapa pana ce le-am prins intre ele cu alte doua cureluse mici, toate astea cu instructiunile in fata si un copil foarte rabdator ca am zis ca nu-i al meu. A doua oara nu mi s-a mai parut nimic complicat si nici bretelele nu mai par prea multe dar mie mi-a trebuit putin timp de acomodare. Intradevar centura din talie este destul de lata ceea ce am citit ca este un mare plus. Personal nu mi-am dat foarte bine seama din cauza de burtica destul de mare la purtator. Ceea ce insa am abservat cu deosebita placere a fost comfortul dat de bretelele de pe umeri. Nu m-a deranjat nimic, nici macar greutatea copilului, in comparatie cu celalalt marsupiu la care resimtisem destul de tare o greutate mult mai mica. Nu am tinut copilul pentru mult timp. Prima zi cred ca a stat cam o jumatate de ora pana ce am ajuns la un prieten "sarbatorit" (era Sf. Andrei), iar apoi ne-am facut plimbarile de dimineata in Manduca.
Cum s-a acomodat copilul cu Manduca?!? In prima zi dupa ce l-am asezat mi-a spus tate, adica "scoate". I-am spus ca mergem la Mihnea, ca este ziua lui si mamica o sa il duca cu Manduca. Nu a mai protestat desi atunci cand simte cel mai mic disconfort nu se sfieste sa o faca in gura mare, mai exact cu urlete, daca nu este luat in seama imdiat. Apoi, pe drum, si-a asezat capsorul pe pieptul meu asa de dragalas, ceea ce mi-a placut tare mult si mi-a fost chiar teama ca adoarme si ma preocupam cum sa il dau jos fara sa il trezesc. Si iarasi aici mai am de adaugat ca nu stiam cat de sus se pozitioneaza copilul dar mi-am amintit ca multe mamici au spus ca se poate alapta foarte bine, deci capul copilului trebuie sa fie undeva in zona sanilor. Si prima data am desfacut fermoarul de pe partea exterioara gandindu-ma ca daca este mai mare de varsta asa ar trebui. M-am inselat caci astfel nu putea tine mainile peste bretelele care vin peste umeri si asta l-a deranjat. De atunci s-a obisnuit atat de bine ca astazi cand, in urma unor dureri ce le resimteam peste burta, i-am propus sa il dau jos mi-a spus un vehement si de nediscutat NU. Deci am mai "suportat" inca ceva timp.
Un alt plus este disponibilitatea bratelor cu care eu nici nu stiam ce sa fac obisnuita fiind sa il tin pe Du in brate.
Materialul folosit am citit ca este de buna calitate si nu este rigid, deci nu afecteaza pielea bebelusului (atunci cand sunt foarte mici pielea lor este foarte sensibila fiind iritati de multe ori si de o eticheta netaiata).
Ca si concluzie pentru mine a fost o surpriza faptul ca nu m-au durut umerii dupa 10 minute de purtare (nici dupa mai multe caci umerii nu m-au durut deloc) si presiunea pe burtica apare dupa mai mult timp decat atunci cand il port in brate (repet: in cazul unei sarcini), iar spatele nu m-a durut deloc in timpul purtarii (iarasi datorata sarcinii sunt zile cand simt dureri de bazin acolo unde au fost probleme).
Iarasi am citit multe alte pareri cu privire la pret. Mi se pare un pic cam mare pentru niste salarii medii spre mici de care au parte marea parte din muncitori. Dar daca ne gandim ca poate fi folosita de la nastere si pana cand copilul nu mai vrea sa fie purtat (la 20 de kg personal nu stiu copil care sa mai vrea) si poate si la urmatorul copil daca va mai exista si ca a beneficiat si de reduceri (uneori chiar 100 de lei), pe langa toate celelalte plusuri (chiar si impinsul caruciorului cu celalalt copil) incepe sa para mai rezonabil.
De fumbee nu am avut nevoie Du avand 'venerabila' varsta de 19 luni.
Protectia iar mi s-a parut complicat de folosit, mai ales cand am vazut cordoanele alea asa de lungi dar, ca si Manduca, nu este. Nu am folosit-o decat pentru a testa caci pana acum am avut vreme destul de calda. Mi-a placut foarte mult culoarea si materialul moale si fin de ma face sa ma gandesc cum sa imi tin si eu capul langa al fiului meu, peste protectie. Buzunarele mi-au placut de asemenea foarte mult caci eu de cele mai multe ori uit sa imi pun manusile.
In concluzia concluziei, asa cum am spus, am citit multe alte pareri dar cel mai bine iti poti da seama despre utilitatea lor testand.


vineri, 2 decembrie 2011

19 luni

-Cati ani ai tu, mamico?
-Una.
-Bravo, mami, asa e! Ai un an. Dar, spune-mi, cine esti tu?
-.....
-Cum te striga mamica pe tine?
-Du.
-Bine, mami. Deci eu sunt mamica si tu esti DU, da?
Daaaa! Luna asta avem si o prescurtare a numelui. Una la care eu nu m-as fi gandit... Acum primesc raspuns cand intreb, complet nestiutoare, cine a lasat masina exact pe unde trec eu grabita, masina ce ma pune sa fac exercitii acrobatice pentru a-mi mentine pozitia bipeda. Mi se spune simplu: DU. Intreb cine mananca portocala si primesc acelasi raspuns: DU, urmat de ana, adica inca una, caci este cel mai mare pofticios din cati cunosc. Daca suntem in vizita si vrea ceva arata cu manuta si spune papa, de am ajuns sa imi fac si complexe ca cineva ar putea crede ca tin copilul nemancat.
Se exprima mult mai bine. A trecut si la povestiri iar taticul, cand se intoarce seara, trebuie sa asculte cum a vazut el nu-stiu-ce-tractor care facea po-po-po (poc-poc-poc), sau despre cainele care a facut am, am la el si s-a speriat si i-a fost ti (frica). Este in continuare la fel de sensibil si la orice scena de violenta (mai vede la tv in rarele cazuri cand este pornit) ii este frica. Intr-o dimineata se auzea un catel latrand la radio. Eu nici nu am bagat de seama dar el imi tot repeta am, am. A trebuit sa il asigur de nenumarate ori ca este un catel mic si nu vine la noi si copilul este in siguranta ca mamica este langa el si nu lasa pe nimeni sa ii faca nimic. Am fost in vizita la un var de-al lui Du, lovit la picior intr-unul din antrenamentele de fotbal si i-am povestit ce a patit acesta la picior. Ar fi inceput probabil sa planga daca nu il asiguram imediat ca nu il doare si ca o sa ii treaca. Eu nu am voie sa spun ca ma doare ceva caci imediat i se schimba dispozitia. Si exemplele pot continua dandu-ne mari batai de cap (mai ales sotului) caci nu gasim nici o cauza, iar sotul imi atrage atentia ca e prea sensibil si eu il "ajut", ca copilul nu stie sa se "apere" ci atunci cand alt copil ii ia jucaria el tipa dupa mami. Iar eu ii explic ca este prea mic acum pentru a trage concluzii si il intreb daca prefera un copil bataus si mai tarziu vrea sa ii vina toti vecinii sa ii bata in poarta cu diferite jalbe. El nu mai zice nimic pe moment, dar seara, cand copilul obosit vrea un lucru pe care noi nu reusim sa il intelegem si incepe sa se tranteasca pe jos caci el crede ca nu vrem sa ii indeplinim dorinta, mi se spune drept in fata: Esti prea indulgenta! Si eu iar incep sa ma gandesc: oare are dreptate?, ce sa fac?, cum sa fac altfel? Dar eu nu am de ce sa ma plang. Eu si Du ne intelegem foarte bine in general. Nici nu am visat vreodata ca un copil atat de mic poate intelege atat de multe doar explicandu-i. Caci noi explicam tot ce facem si ce vom face si rezultatele sunt surprinzatoare!
Zilele astea le-am petrecut mai mult pe afara fiind destul de cald. Va fi, sunt sigura, un urias ajutor caci de acum vrea sa colaboreze in executarea anumitor treburi gospodaresti: imprastie frunzele adunate de bunici, duce lemnele asezate tot de acestia pe unde crede el ca ar fi mai bine (si are destule idei), pe scurt vrea sa participe la tot ce se intampla si vaaaai, daca nu ii este permis (dar eu ii permit intotdeauna).
Cand il intreb dupa multe ore daca vrea sa mergem in casa imi raspunde aproape totdeauna clatinand din cap si daca insist imi spune un nu apasat. Trebuie sa dau dovada de multa diplomatie ca sa nu avem parte de o scena si sa reusim totusi sa ne mai si incalzim putin, in casa.
De prisos sa mai spun ca timpul meu este petrecut intreaga zi cu el. Este uneori obositor dar atat de frumos! Seara, dupa baita, cand il ridic pentru a-l imbraca in pijama, mi se aseaza in brate, asa, doar in scutec si nu ma lasa sa il imbrac. Isi tine mainile dupa gatul meu si isi cuibareste capsorul pe umarul meu iar uneori primesc si mici pupici. Il intreb daca ma lasa sa il imbrac si ma strange si mai tare pana cand, intr-un final imi spune singur: baca (imbraca). Cum sa nu te topesti?
Recunoaste tot mai multe animale si stie si cum "fac" unele din ele. Stie, de asemenea, care masinuta este verde, imi spune care este gecuta sau bluzita verde dar atat. Daca il intreb despre alte culori ma ignora. Ca stie care sunt hainutele lui nu este o surpriza, dar vazandu-ma ca imi pun o haina mai groasa de-a sotului imediat a reactionat: tati!
Eu incerc sa nu las timpul sa treaca fara sa ma bucur de toate aceste lucruri, poate mici, dar atat de frumoase si unice! Si desi ma simt de multe ori obosita, suparata sau poate singura toate astea sunt imediat uitate cand vad bucuria sincera din ochii lui cand imi cere sa il gasesc, sau sa jucam "bau-bau", sau rasetele lui puternice cand imi intinde piciorul sa il "pap", sau atunci cand se trezeste si ma descopera langa el cuvantul spus cu atata dragoste: maaamiiiii! Si eu ii raspund ca sunt acolo pentru el si ca mamica il iubeste mult! Foarte mult!



vineri, 25 noiembrie 2011

Copilul meu cere

De toate. Cu tupeul tuturor celor 19 luni pe care le detine.
Dimineata, la maxim 7:30, cand abia deschide ochii se ridica in sezut si spune poruncitor: am-am ca el vrea djo. Cobor impletecindu-ma din pat si iau papuceii cu catei si ii pun in picioare dupa care trece peste mine si coboara din pat. Suceste un tractor, invarte o masina, imi cere pernele sa faca dealuri pentru tractoare si masini maaa (adica mari), apoi deschide usa, se intoarce spre mine si spune mai mult decat poruncitor: papa. Doamne, atunci chiar trebuie sa ma dau jos din pat sa ii fac papa. Dar macar de m-ar lasa!!! Abia apuc sa spal quinoa si sa o pun la fiert si cum iau primul fruct sa il curat ca sa il pun in blender vine, ridica mainile spre mine si numai ce il aud: babu. 
Mamico, te ia mami in brate imediat, stai numai sa punem marul asta in blender ca mami inca nu stie sa curete fructele cu tine in brate. Doar un minut...
Baaaabuuuuu.....
Mami imediat. Uite, aproape am treminat. Uite mami iti da mamica mar.
Babubaaaa!!!!
Bine, ia banana. Mai vrei? Iti daaau. Tine! Numai lasa-ma sa pun si eu fructele astea in....
Babuuuuuu...
Gata, vino!
Si pasez (asta deja stiu sa fac) cu el in brate, amestec quinoa tot cu el in brate si in sfarsit il servesc.
Apoi nu conteaza ca afara sunt 0 grade. Isi aduce tacticos ghetutele, imi cere geaca din cuier, mi le pune in pat si imi arata picioarele spunand: tatza! Ii scot papuceii, il imbrac/incalt si se duce la usa: uta!  Bine, usa. Stai macar sa ma imbrac si eu....
Si afara povestea continua. Nu vreau pe aici, vreau pe acolo. Nuuuu, "apo" (inapoi)! Vreau la tractoare (moment in care le adresez in gand niste cuvinte celor care toooot lucreaza pe strada si nu mai termina).
Ajunsi inapoi in casa, plictisit de masini si tractoare, se duce si scoate toata incaltamintea mormaind: astea bebe, celelalte ma (mari) si se intoarce cu cei mai rosii si cu toc pantofi ai mei. Ma pune sa ridic picioarele, imi scoate papucii si imi da pantofii. Doamne, bine ca nu ma pune sa ies asa afara!
Intrebat de nenumarate ori daca vrea sa manance imi spune foarte clar: NU. Dar atunci cand se hotaraste ca vrea, se duce la frigider, trage de usa, se uita in spate sa vada daca merg dupa el si imi spune in stilul propriu: papa!  Bine, dar ce? Vai, daca deschid frigiderul!!! Si incepe sa ceara iar: tutu (struguri)! Nu avem! Tati! Da, aduce tati cand vine. Reuseste sa deschida usa frigiderului: dadudaaaa!!!!! Avem iaurt, da, iti dau. Apoi iarasi, vrea mar, portocala si nici nu ma pot gandi ce ar mai pofti el ca imi cere de toate!
De ce imi cere? Poate pentru ca i-am permis sa aiba propriile lui gusturi si pareri? Aici imi vine un exemplu elocvent in minte: eram cu copiii sorei personale si cu sotul ei (ea lipsea din tara si ma rugase sa o suplinesc in limitele posibilului) la cumparaturi. Baietii ma asteptam sa fie mai lipsiti de interes dar de la nepoata mea aveam cu totul alte asteptari caci mai discutasem despre ce i-ar placea. Mentionez ca era pe clasa a 5-a, deci avea undeva la 12 ani, varsta la care micile adolescente se manifesta din plin. Ei bine, intrebata asupra unui produs sau altul nu spunea nimic. I-am zis: "mai fata, tu o sa porti lucrurile astea. Eu te intreb ce preferi. Din moment ce sunt aici, am eu grija sa accepte si tatal tau daca de asta ti-e teama." A inceput, destul de timid, sa fie mai cooperanta. Inutil sa spun ca acelasi lucru s-a intamplat si cu baietii. Acest lucru s-a intamplat acum multi ani dar m-am tot gandit de ce? De ce doar cu mine copiii puteau spune ce si-ar dori si cu parintii de fata nu? Poate ca nu li s-a permis? Poate din cauza dresajului pe care l-am invatat noi in copilaria noastra (si aici eu am mult si zilnic de luptat cu multe "invataturi" pe care le-am primit si pe care nu vreau sa le transmit mai departe copilului meu gen: nu trebuie sa ii faci poftele, vai cum il mai lasi sa faca ce vrea cu tine, daca nu te impui n-o sa iasa nimic din el, copilul nu are voie sa..... sa....... si mai ales sa.....) si de care nu stim cum sa ne detasam si facem la fel cu copiii nostri? Ca doar un copil trebuie sa asculte!!! Dar parintii? Oare ei nu trebuie sa asculte copilul?
Eu imi doresc ca copilul meu sa imi spuna ce doreste, ce ii place si chiar daca nu sunt de acord putem vorbi, negocia si in final ajungem la un consens, dar vreau sa ii cunosc punctul de vedere iar el sa fie liber sa se exprime si mai ales sa stie ca e ascultat si, sper eu, si inteles. Sa nu ii fie teama ca va fi repezit sau, si mai rau, ca daca va insista va fi lovit. Si ce daca este mic? Nu este normal sa aiba preferinte? Eu cum ma simt daca vreau ciocolata si primesc ciorba? Si ciorba e buna dar daca eu nu vreau atunci? De ce sa tac si sa o mananc? Doar pentru ca cineva stie ce e bine pentru mine? Sau crede ca stie? Eu am posibilitatea sa protestez, sa ma cert si in final sa primesc ciocolata dar copilul meu? Daca il bruschez/cert/lovesc oare nu va crede ca el nu are dreptul sa primeasca ce doreste desi a vazut ca acel lucru exista? Mi-e greu si uneori foarte greu sa trec peste principiile care mi-au fost induse si lupt poate zilnic (sau de cateori pe zi) ca sa nu am un copil robotizat caruia sa ii spun vino si sa vina sau nu e voie si sa tresara indepartandu-se imediat. Nu vreau ca si copilul meu sa se trezeasca la maturitate cu aceeasi lipsa de incredere in el cu care am avut eu atat de mult imp de luptat. Si mai cred ca totul incepe de acum, de cand ei sunt foarte mici...
Copilul meu primeste!

joi, 24 noiembrie 2011

Alaptatul. Cel nocturn

Prima mea experienta in alaptat s-a incheiat cand copilul avea 15 luni, adica cu 4 luni in urma. Totul s-a terminat treptat si "ajutorul" pe care l-am dat copilului in renuntarea la san a constat in faptul ca nu i-am mai oferit eu sanul ci am asteptat sa il ceara (nici nu i l-am refuzat) suplimentand si cu o canuta cu alt lapte. Am optat pentru aceasta deoarece cand micutul a implinit 12 luni am constatat ivirea unei noi sarcini, insa si acum regret "ajutorul pe care i l-am dat influentata mai mult sau mai putin de persoanele din jurul meu care au mizat pe sanatatea mea precara din acea perioada. Dar nu voi scrie acum despre regretele mele caci aceasta este o postare despre alaptat pe timp de noapte.
Cred ca cele mai multe mamici, chiar si cele cu adevarat pregatite si informate, au avut parte de cele mai diverse surprize si lucruri neasteptate atunci cand au dat nastere unui copil. In timpul celor 9 luni de sarcina evident ca cercul meu de prietene era format in mare parte de mamici si viitoare mamici cu care schimbam impresii. Am fost astfel sfatuita sa ma odihnesc cat mai mult ca dupa nastere "voi vedea eu". La unele lamentari ale mele, cand eram in maternitate de 7 zile si nascusem deja de 6, ca as vrea acasa cineva mi-a spus: lasa, fii multumita ca acasa o sa te trezesti toata noaptea, nu la trei ore si cu pauza de 6 ore intre 0:00 si 6:00. M-am gandit ca da, asa s-ar putea sa fie, dar nu mai voiam sa ma duc la trei ore sa imi vad propriul copil si eu am luat lucrurile astea (gen trezit nocturn) destul de usor caci foarte rar am avut probleme cu trezitul si sunt de cand ma stiu destul de matinala.
Intradevar, odata ajunsa acasa am constatat ca pe langa trezitul de 3-4-5 ori pe noapte pentru supt trebuia schimbat si scutecul ceea ce in maternitate nu faceam eu, operatiuni ce insumau destul de mult timp la o mama neindemanatica. Asta m-a facut sa ma simt epuizata in unele zile dar, in astfel de zile profitam de somnul copilului si adormeam si eu de multe ori cu el peste burtica mea.
Mai pe la 6-7 luni, cand multe mamici se laudau cu cel mult o trezire pe noapte plus una intre orele 6:00 si 7:00 (eu trezirile de la 6:00 incolo le numeam de zi :)) m-au facut sa suplimentez suptul de seara cu biberon tot cu lapte matern (nu a primit alt lapte pana la 15 luni) dar rezultatul a fost acelasi: adormit la 21:00, trezit la 23:00, 2:00, 3:00, 5:00 si apoi fara numar intre 6:00 si 8:00-9:00. Am mai fost sfatuita sa incerc cu niste cereale ceea ce, in prostia mea, am si facut pentru doua-trei seri dupa care, rezultatul fiind inexistent, am renuntat si nici nu am mai incercat sa modific ritmul copilului. Mi-am zis ca daca se trezeste cu siguranta ca are el un motiv si eu sunt acolo pentru el, de ce sa incerc sa il dresez cumva cand pot sa ii dau lapte si alintari cat doreste? Si asa am facut.
Atunci cand eram intrebata daca se mai trezeste noaptea (asta undeva pe la un an) si raspundeam ca da, de cateva ori (cel putin 3) eram oarecum indrumata sa il intarc sau sa ii dau o masa de mancare solida seara. Am raspuns simplu: sorry, dar copilul meu nu va servi sarmale seara (inca nu serveste deloc). Eu urmaresc sa ne fie bine amandurora si nu doar acum ci si mai tarziu. Rezultatul? Am fost caracterizata ca fiind o mama foarte stricta si nu neaparat in sensul bun. 
Undeva pe la 14 luni trezirile nocturne s-au rarit la maxim doua si inca mai cerea san cand il adormeam si dimineata la trezire cand renuntase definitiv la trezirile din timpul noptii.
Acum nu mai suge, dar uneori se trezeste si ma striga sau doar imi cauta parul cu manutele pentru ca apoi sa adoarma imediat. Ceea ce vreau sa spun cu asta este ca nu cred ca un copil se trezeste noaptea pentru ca nu este satul sau pentru ca laptele matern nu este la fel de consistent ca cel formula. Nevoile lui pot fi si de alta natura, dar prin alaptat el stie ca mamica lui este langa el iar el este in siguranta.
Ca si concluzie nu pot spune ca mie personal mi-a fost greu sa ma trezesc noaptea, dar, cum am spus, niciodata nu am simtit nevoia acuta de somn. Cu exceptii desigur, cum ar fi o noapte pierduta, sau un program deosebit de incarcat sustinut mai multe zile consecutiv, dar cred ca organismul nostru este programat in asa fel incat sa faca fata nevoilor unui bebelus fie ca asta presupune multe treziri pe noapte pentru supt sau, dimpotriva, un program mai mult decat obositor in timpul zilei la un copil nealaptat sa zicem. Si spun asta pentru ca noi (eu si copilul) ne-am inteles destul de bine si am rezolvat multe crize si dureri prin alaptat zi si noapte.
Acum ma pregatesc pentru a doua experienta si da, mi-e teama ca va fi mult mai greu pentru ca ziua ma epuizeaza copilul actual in asa fel ca cu toate insomniile generale ale gravidelor eu dupa ce imi asez capul pe perna ma mai trezeste doar fi-miu cand se semi-trezeste si incepe sa ma traga de par, ca altfel s-a mai trezit el si a adormit in sezut cu capul peste mine fara sa simt ceva pana ce l-a asezat sotul intr-o pozitie decenta de somn. Dar asta nu ma face sa vreau mai putin sa alaptez. Dimpotriva, daca voi intampina probleme de data asta stiu cui sa ma adresez.
Ma ajuti, Rox, asa-i?

miercuri, 23 noiembrie 2011

Scutecit. Textil...

In urma cu 6-7 luni am decis impreuna cu domnul sot schimbarea scutecului de unica folosinta cu cele textile. Motivul? Pai partea economica, desigur. Mint!!! Daca ar fi sa ii cred pe cei ce descriu zodiile probabil ca cea mai potrivita caracteristica a zodiei mele (referitoare la mine) este comoditatea. Si ce poate fi mai comod decat sa pui un pampers, sa schimbi un pampers si sa arunci un pampers? Ha??? Deci partea economica a servit pentru tati care intelege muuult mai bine niste calcule matematice decat tot ce simte si poate explica o mamica sensibila care de dragul copilului renunta pana si la proverbiala comoditate. Ceea ce cu adevarat m-a facut sa schimb scutecele a fost acea perioada din luna de 3-5 zile in care trebuia sa folosesc niste chestii numite absorbante (de mai mult de 7 luni sunt o fericita la capitolul asta). In timpul sarcinii si apoi cateva luni dupa nastere nu am stiut, da, nu am stiut de existenta lor si scutece traditionale am spus clar: NU. Cand le-am aflat pe cele lavabile nu am reactionat in nici un fel. Am zis bine ca sunt, sa le foloseasca cine vrea. Noi punem pampers. Dar mai apoi ma tot gandeam, schimband scutec dupa scutec, oare bebelusul meu ce senzatie are toata ziua, inchis intr-un plastic? Aceea pentru care eu ma plang ca trebuie sa o suport pentru muuuult mai putin timp? El nu poate nici macar sa se planga, micutul! El doar suporta. Si astfel am inceput sa ma documentez, sa citesc, sa ma informez. Rezultatul? Am devenit fericita posesoare a unui set de 5 scutece pop-in si un bumgenius organic. De proba, mi-am zis. Proba nu s-a dovedit atat de infricosatoare pe cat ma temeam eu si astel am mai achizitionat 3 bum genius cu buzunar si 4 patapum tot cu buzunar, toate in culori vesele, frumoase. Si am pornit la drum. Pentru putin timp ne-am inteles bine, eu si scutecele, ca au inceput sa apara incidente. Legate mai ales de miros. Din cauza sarcinii nu mai puteam schimba copilul si asta se intampla mai ales dimineata si cand aveam cate o zi mai proasta, motiv pentru care am decis folosirea unui pampers pe timp de noapte cand oricum mai aveam incidente legate de absorbtie (nu stiu cum se face dar si acum cand nu mai suge si nu se trezeste noaptea, la trezire dimineata ne intampina un scutec destul de plin). A urmat o perioada de 3-4 luni in care am folosit alternativ pampers si scutec textil, dupa starea in care ma aflam caci daca la prima ora schimbam un scutec textil pai nu mai intelegeam nimic din ziua respectiva petrecand cea mai mare parte aplecata peste chiuveta...
Dar cu timpul starea mea s-a ameliorat si am reluat si scutecitul textil. Asa am constatat ca scutecele patapum sunt (cel putin mie mi se pare) mai mari si dupa ce am avut mici incidente am redus un rand de capse si acum sunt ok. La fel si cele bumgenius, un pic mai mici decat patapum dar mai mari decat pop-in si ele au fost micsorate dar tot dupa accidente. Am descoperit si secretul unei hartii de protectie bune si asta tot pe propria mea piele (sau mai degraba a bebelusului). Pentru inceput am avut hartie ultra utilizabila de mai multe ori dar mai ales extrem de protectoare. Atat doar ca putin mica pe latime. In rest numai cuvinte de lauda. O foloseam la fiecare scutec schimbat (copilul meu mananca multe fructe si supe si piureuri si este de imaginat rezultatul, nu?). Dar cu timpul s-a terminat si eu, intr-un moment de proasta inspiratie, comandand produse de pe un site si vazand si hartie pentru protectia scutecului, am luat de acolo. Nicodata nu voi mai folosi alta hartie. Este mult, mult inferioara celei ultra. Am inceput sa folosesc cate doua odata dar degeaba caci acum am un scutec pe care nu reusesc sa il curat cu nimic. Nimic insemnand vanish si detergent bio din bila de bou. Mai ramasesera mici pete si pe alte scutece dar s-au dus la urmatoarea spalare dupa ce le-am pus mai mult timp cu vanish. A ramas doar cel bumgenius organic (verde, foarte frumos) caruia chiar nu stiu ce sa ii fac. Ma gandisem si la inalbitor dar am citit ca nu e recomandat. Mai cautam solutii pana vom gasi. Le-am spalat pana acum la 40 de grade, cu detergent extrem de putin (am respectat insturctiunile), doar cele colorate in nuante "ciocolatii" le-am pus imediat dupa schimbat in apa cu vanish si s-au curatat bine. Mai putin cel amintit mai sus.
Personal le prefer uneori pe cele cu buzunar, mai putin cand trebuie sa le pun inserturile (am spus, sunt comoda), treaba care se face mai usor la pop-in. Inserturile li se usuca mult mai repede decat celor pop-in si asta conteaza mai ales acum cand le usuc in interior, pe langa surse de caldura. Dar probabil ca este chestie tot de dispozitie caci altfel nu imi explic de ce avand la dispozitie atat scutece cu buzunar cat si pop-in de multe ori intind mana nehotarata si ma intorc cu un pop-in.
Acum folosesc scutece textile in timpul zilei si pampers noaptea si uneori cand raman fara nici un textil disponibil caci cateodata copilul meu se gandeste sa imi faca surprize. Adica dupa 15 minute de la schimbat imi spune ca a facut "tata" (a se citi "c" in loc de "t", dar e mic si el ce sa faca daca nu poate sa il zica?). Si apoi, dupa nici o ora imi spune iar, acelasi lucru. Da, stiu, mi-ar mai trebui cateva, dar... Nici macar nu ma pot decide de care as mai vrea caci sunt atatea modele frumoase pe care as vrea sa le am... Si copilul cel mic va avea nevoie de mai multe caci eu nu ma vad spaland zilnic. Se mai impune o "vizita" virtuala pe la Adelle.ro.

vineri, 18 noiembrie 2011

Zaharul - recomandat copiilor???

Mi s-a intamplat, nu de putine ori, sa fiu nevoita sa refuz anumite dulciuri oferite copilului meu. Rezultatul era aproape tot de atatea dati explicatii si dispute interminabile in care eu primeam argumente de genul: are peste un an nu? pai eu ii dau de mult, ca copiii au nevoie de zahar, ii ajuta la fixarea calciului (poftim???), mie mi-a recomandat cel mai tare pediatru din capitala, nu mult, sa ii dau cate un kinder pe zi, sau a, ii poti da caci nu sunt din comert, le-am facut in casa si multe altele, la fel de insistente caci doar o sa inteleg ca refuzandu-i copilului respectiva prajitura ii fac cel mai mare rau. Eu sunt dependenta de dulciuri. Am aflat ani mai tarziu si de ce: am glicemia sub limita normala si datorit obisnuintei de a devora tot ce gaseam mai atractiv prin supermarketuri fac mari eforturi acum sa ma limitez (relativ) la miere si fructe. Ultimul lucru pe care l-as dori ar fi ca si copilul meu sa invete aceleasi obiceiuri cu efecte secundare nebanuite.
Dar ceea ce voiam sa spun este ca saptamana asta am auzit pe la stiri ca Romania este tara cu cei mai multi copii ce sufera de diabet. De ce? Din lipsa informatiei? Din lipsa banilor (sigur ca mierea este mai scumpa si siropul de agave la fel si toti inlocuitorii zaharului, stiu asta)? Dar pe urma avem bani sa ne tratam? Avem puterea sa ne uitam in ochii copilului cand va fi suficient de mare si va intreba toti copiii mananca. Eu de ce nu pot? si sa ii refuzam lucrul cerut? Ce explicatii vom gasi? Desi am primit multe rosii in cap (inclusiv de la persoane la care nu m-am asteptat), am fost/sunt considerata o mama prea stricta eu am ales sa merg pe principiul mai bine previn decat sa tratez. Singurul sprijin a fost sotul. Lui a meritat sa ii explic ca da, s-ar putea sa cheltuiesc mai mult acum (bani,efort, timp) dar totul este pentru sanatatea copilului. Da, mi-ar fi mult mai usor sa ii trantesc in farfurie un ochi si doua felii de salam decat sa stau in bucatarie de trei ori pe zi si muuult mai usor sa ii cumpar o prajitura decat sa stau sa caut si apoi sa fac prajiturele cu fructe si miere etc. Dar nu mi-e mie mai bine asa? Am oroare de spitale, dar nici nu ma pot gandi cum mi-as putea privi copilul suferind de cine stie ce afectiuni, intrebandu-ma eu cat la suta sunt vinovata?!?
Nu pot spune ca copilul meu nu stie ce e zaharul. Shame on me dar ii servesc uneori fructe din compot intrucat iarna nu dispun de o livada eco si am preferat sa conserv fructe decat sa le cumpar din piete sau marketuri (caci am vazut cum sunt produse) preferand raul cel mai mic. Dar nu pot sa ii intind copilului meu o ciocolata sau prajitura. Prefer mai bine rosiile (in cap). 

joi, 3 noiembrie 2011

18 luni

Nu stiu ce noutati ar fi de notat in aceasta luna. Poate pentru ca nu sunt s-au nu le-am vazut eu caci pentru mine lunile trec din ce in ce mai greu.
Este mult mai interesat de jocurile cu copii si abia pot sa il iau de la acestia pentru diversele activitati gen mancat, schimbat, dormit, incalzit mainile pentru cinci minute.
Nu am mai incercat nici un aliment nou, doar combinatii noi (ex: cartof cu dovlecel sub forma de piure).
Sunt in continuare uimita de felul in care incearca sa reproduca orice cuvant nou. In mod propriu, se intelege, cu putine sunete. Sunt sunete pe care le spune individual dar nu in cuvinte cum ar fi: c,r chiar si l, iar cel mai des folosite: p, t, b pe langa toate vocalele caci la acestea nu are probleme. Asa ca sunt pusa de nenumarate ori pe zi sa pun "babiba" (bateriile) inapoi in masinuta ce mai apoi este trantita de parchet pana ce acestea sar din nou, pusa sa scot mingile din cele mai obscure locuri puse acolo special pentru acest scop, sa desfac si sa pun iar diverse capace, sa pun si sa iau "bobul" (dopul) sticlei, sa pun si sa golesc apa din canuta lui etc. Imi cere mar pentru a lua de doua ori din el si apoi il arunca si la cinci minute cand imi iau si eu unul, vine repede-repede si mi-l cere, mananca putin si mi-l inapoiaza.
Cu toata prudenta de care pare sa dea dovada astazi a cazut capatand cel mai mare cucui in frunte pe care l-a avut. A varsat lacrimi multe si amare dar nu pentru mult timp desi nu i-am distras cu nimic atentia, explicandu-mi cum a cazut si corpul ascutit de care s-a lovit (era un fel de pâră) asteptand probabil sa cert/bat corpul respectiv cum i s-a mai aratat desi am insistat sa nu, la fel cum i se distrage sistematic atentia atunci cand se loveste (ultima data cu o felie de cozonac, spre stupoarea mea). Ca o paranteza: nu reusesc sa inteleg cum, desi nu primesc ajutor in cresterea copilului gen luat copil cateva ore (macar una) de pe capul mamei , unora li se pare normal sa intervina atunci cand copilul scanceste ca nu poate (din nerabdare) sa intoarca un carut la care impinge desi eu sunt la un pas si nu intervin, ca vreau sa gaseasca el solutia si nu sa astepte intotdeauna ajutor. Ajutor pe care il cere atunci cand constata ca chiar nu poate sa realizeze ceea ce vrea. Sau cum poate veni cineva sa-ti cheme propriul copil din brate atunci cand, din diverse motive plange. Pot doar sa inteleg ca persoana respectiva ma considera incapabila, nu?
Astept, in zadar pana acum, momentul cand piticul meu va avea placerea sa se aseze si la olita, pana acum orice incercari de a-l tine macar doua minute soldandu-se cu multe urlete. Stie cand face "tata" caci il vad si il intreb ce face si el imi raspunde senin: "tata". Cand ii asez scutecele vine la mine razand si cu manuta indreptata spre ele spune iarasi: "tata". Si eu ii raspund ca da si ii explic ca el este baietel mare si ca ar trebui sa foloseasca olita caci acesta este scopul in care a fost cumparata acum muuuult timp, nu ca sa ne jucam cu ea, iar el nu si nu, ca el vrea tot in scutec. Si atunci ce sa fac? Curat 3-4 scutece pe zi caci da, face multe probleme si din nefericire pentru mine am achizitionat o hartie de protectie incomparabila cu cea ultra avuta pana acum si astfel am terminat vreo 1500 de ml de vanish in nici doua saptamani.
Iarasi ma uimeste modul in care reproduce seara diverse intamplari din timpul zilei sau cu o zi in urma. Ii povesteste tatalui ceea ce a facut (cu translator, da?), cu cine s-a mai jucat ("edi"-eric si "dadi"-david sunt noii lui prieteni), ce masina mare a mai vazut, sau ce a mai facut nu stiu ce tractor. A retinut o stire auzita intr-o seara anterioara la tv despre o persoana muscata de un caine. El se teme de caini si tatal lui, avand un moment deloc inspirat, a inceput sa ii explice ce pot face acestia. L-am ntrerupt repede dar nu suficient caci el a fost foarte impresionat si seara urmatoare cand consortul a pornit televizorul copilul a inceput sa povesteasca despre caine (am-am) si respectiva tanti.
Nu pot face nimic ce nu il implica cat timp este treaz si cum doarme dimineata pana doar la 6:30 maxim 7:00, iar la amiaza de la 13:30 pana la 15:00 (15:30 in cazuri fericite) si candva in acest timp trebuie sa mananc si eu ceva, nu pot decat sa ma asez pe parchet, cu farfuria in brate servindu-mi mancarea direct de acolo. Incerc sa ii pregatesc lui masa atunci cand doarme, mai putin cea de dimineata pe care o pregatesc printre tipete, urlete si alinari in bratele mamei.
Cam aceasta ar fi luna 18.
Eu? Eu ma intreb cum o sa ajung maine la salon la epilat caci TREBUIE, programarea mea fiind neinspirat facuta in timpul somnului piticului. Neinspirat caci trebuie sa il iau cu mine. Ma intreb daca mai rezist si pana cand, daca gasesc un umar pe care sa plang/ma plang caci mi se pare ca nu mai pot. Ma simt obosita, sfarsita, nervoasa si tip la copil, il cert pentru ca apoi sa imi para rau, sa imi spun ca nu trebuia, ca el e doar un copil iar persoana cu "minte" sunt eu... Ma simt tot mai izolata, mai rupta de lume si de prieteni si tot ce astept este sa treaca timpul. Si cand ma intreb pentru ce sa treaca nu imi pot raspunde. Doar sa treaca...

marți, 1 noiembrie 2011

Ce te poate lovi intr-o zona de tara

Ma plimbam astazi cu copilul in carut si impreuna cu noi mai mergea o cunostinta (sa nu spun chiar prietena). Ne-am intalnit cu o mamica mai proaspata ce a nascut de vreo trei luni, ea fara copil la purtator. Am discutat despre una, despre alta, despre cum imi merge sarcina si apoi am intrebat si eu ce ii face fetita. A inceput sa se planga ca plange zi si noapte dar tace atunci cand o leagana sau o tine in brate etc, etc. Am mai intrebat daca o tine pe afara si mi-a zis ca astazi i s-a parut prea frig si nu, nu a iesit cu copila afara. Eu ma abtin cat se poate sa dau sfaturi in urma unor altercatii create mai pe fata sau si mai mult mai pe la spate desi si in astfel de cazuri nu dadeam sfaturi ci doar raspundeam la intrebari fara sa stiu ca exista un sablon pentru raspunsurile anumitor intrebari (despre alimentatia sau somnul sau chiar plimbarea micutilor) pe care ar fi mai bine sa il respecte oricine nu vrea sa fie etichetat drept ciudat. Ei bine, de aceasta data m-a mancat undeva sub limba si i-am spus ca eu iarna trecuta scoteam uneori copilul si la ora 19:00 afara pentru 10-15 minute iar in timpul zilei mai mute reprize de 30-45 minute. Si ce aflu atunci? Cunostinta cu care eram imi spune ca "lumea inconjuratoare" ma credea usor (sau mai mult) sarita ca tin copilul atat de mult si de des afara. M-am simtit usor inconfortabil afland acest lucru pentru ca nu pot sa nu ma mir in continuare de felul in care isi permit unii sa eticheteze persoane fara a le cunoaste sau fara nici un fel de informatii despre crescutul bebelusilor in afara sfaturilor mostenite de la bunica si strabunica gen nu scoate copilul din casa pana la botez sau sa nu cumva sa il ti cu fata descoperita sau, in cazul alimentatiei, daca nu ii dai destul de repede "de  toate" o sa refuze mancarea mai tarziu.
Ba sa avem pardon! Copilul meu mananca destul de bine pentru varsta lui desi a fost diversificat lent (extrem de lent si de tarziu dupa parerea unora si inca mai are multe interdictii) cu mar simplu nu cu biscuit cum imi sugera marea parte ca ar trebui (ce e aia intoleranta la gluten? pai pe vremea noastra...) si fara celebrul gris cu lapte (iarasi mare greseala!). Am gresit? Eu personal n-as zice. Nu am intampinat nici o alergie desi tatal este puternic alergic, este drept ca la polen si alte d-astea dar totusi... si nu stiu daca se poate numi noroc dar nu am avut nici un fel de probleme cu constipatia sau diareea (nici nu eram si nu sunt pregatita sa le fac fata dar nevoia se zice ca te invata... motive pentru care am fost foate prudenta cu ce si cum diversific fiind oarecum pregatita din experienta unei persoane apropiate al carei copil cand nu era constipat avea diaree) sau voma.
In legatura cu plimbarile iarasi as putea sa spun ca copilul meu la 18 luni nu stie ce este un antibiotic el servind pana acum maxim 10 (desi cred ca e mult) lingurite de panadol. Nu stiu cum se face dar "total iresponsabila" fiind, tinand copilul afara pe asa o vreme cand, daca imi amintesc bine, nu era persoana cunoscuta sau necunoscuta pe langa care sa trecem si sa nu spuna sugestiv: Vai, n-ati inghetat? Ia uite ce i s-a inrosit nasucul nu am ajuns la nici un spital sau la medicamentatie acasa ceea ce nu cred ca pot spune despre nici un copil din zona, crescut ca "la carte" (a cui carte?).
Si pentru ca tot mi-am mai amintit ceva, celor care li se pare exagerata 'pretentia' de a avea sotul pentru ceva timp alaturi de mine si copil (sunt insarcinata, in saptamana 27 oameni buni! E absurd sa am nevoie de ajutor?), fara sa facem altceva decat sa plimbam si distram piticul petrecand timpul ca o familie ce suntem, (si aici nu este doar cazul meu), persoane ce motiveaza in acest fel: pe mine nu m-a ajutat sotul deloc. Eu mi i-am crescut singura si aveam si gospodarie mare si muuult de lucru si m-am descurcat, le spun doar ca daca as fi vrut sa cresc un copil singura atunci il faceam fara sa formez intai o familie. Si le-as mai intreba cati ani in campul muncii au. Pentru ca eu LUCREZ, eu sunt platitor de taxe si pe mine nu ma tine sotul caci am propriul meu venit. Venit care nu inseamna ca ma desemneaza pe mine ca unic 'ingrijitor' de copil, cum mi s-a spus, ci imi este dat pentru cele minim 8 ore (pana la 12 de multe ori) pe zi petrecute la serviciu fara sa ii pese nimanui ca poate am obosit, poate abia imi mai indoi/indrept spatele si fara posibilitatea de a sta atunci cand am obosit caci pe mine ma plateste cineva sa muncesc!!! Deci nu ar fi normal ca acest venit sa acopere tot 8 ore? Restul de 16? De ce oare pare atat de absurd si nenormal ca o familie sa isi plimbe copilul? Sau si mai grav: ca un tatic sa se ocupe de copilul lui? Oare eu nu am voie sa obosesc? Ba am obosit rau. Si eu nu vreau sa ma descurc si sa mi-i cresc  in acel fel. Eu am obosit pentru ca nu pot sa las copilul singur, dormind si sa plec intorcandu-ma peste cateva ore muuult mai relaxata caci in acest timp nu am pus si ridicat de 50 de ori copilul, nu am aprobat de 10 ori ca tractorul a adus lemnele, sau ca a trecut o masina mare care a facut puf-puf si tiiit si alte lucruri fara insemnatate pentru noi adultii, deci desfiintate caci la ce folosesc? Iar eu nu i-am spus nu am timp de tine, lasa-ma, du-te si joaca-te singur, si nu l-am ignorat niciodata pentru ca el este important si tot ceea ce spune si face este important. Nu vreau sa vad suferinta si tristete in ochii copilului meu, indiferent ca este mic sau mare, pentru ca il iubesc si ma doare. Si din dragoste am ales sa il cresc asa si incerc sa ma opresc atunci cand imi vine sa urlu la el asa cum eram invatata (din exemple nu ca mi-ar fi spus cineva) pana sa am copil si pentru ca ma doare cand vad ochii mici privindu-ma printre lacrimi si glasciorul atat de drag chemandu-ma printre suspine.

Deci pentru cei ce locuiesc in zone de tara (multe avantaje, da, dar si reversul) si nu vor sa fie etichetati drept ciudati neaparat plimbati copiii iarna prin locuri in care nu puteti fi vazuti si mai ales nu admiteti nicicum ca nu l-ati diversificat de la cel mult 3 luni si nici ca nu i-ati dat macar de la 10-12 luni carne de porc si de vita si macar dulciuri facute in casa. A, si bomboane. Neaparat bomboane. Ca al nostru/a noastra mananca de toate si ia uite ce crescut/crescuta e? Ce conteaza ca a ajuns la urgente, la doi ani, cu alergie la pufuleti/pufarine? Asa ii plac! Sau la 6-7 luni dupa o ciorbita de burta? A, nu-i nimic...

joi, 27 octombrie 2011

M-am mutat la bucatarie

Ei bine, nu in frigider ci pe blatul liber de langa el si nu pentru a manca ci pentru a gati. Pentru cine? Pai pentru cine altul?!? Da, pentru copil. Daca pana acum ceva timp aveam o mancare asigurata pentru 2-3 zile iar seara scapam repede cu cate un iaurt sau un piure repede facut si doar dimineata aveam de pregatit masa de fructe, ei bine lucrurile s-au schimbat pe ici pe colea si anume in punctele esentiale.
Intr-una din serile (foarte rare) saptamanii trecute, cand intr-un mod absolut miraculos ne-am bucurat de prezenta domnului sot respectiv tata, am auzit pe la stiri pe la TV (daca nu e el acasa nici TV-ul nu e pornit) unele informatii referitoare la iaurturi pe care nu as fi tinut deloc sa le stiu, dar care odata instalate in creierul meu nu s-au mai dat duse. Ei bine, povestea stimata prezentatoare despre nu stiu ce aditivi si nu stiu ce substante daunatoare etc, etc, etc ce s-ar afla in aceste produse atat de simplu de procurat si facut copilul sa le inghita ca mie mi-a cam pierit pofta de hranit propria odrasla cu ele. Undeva adanc in mintea mea informatia era cunoscuta existand cu ceva timp in urma o timida tentativa de a face eu insami iaurt, dar apoi din lipsa de timp am renuntat la idee fiind mult mai simplu sa cumpar 2-3-4 iaurturi pe saptamana. Stirea respectiva se referea de asemenea si la paine si probabil si la alte produse pe care nu le-am retinut, dar cum nu dispun inca de un minunat cuptor electric si foarte personal ideea coacerii celor mai naturale si neaditivate painici sa mai astepte. Ceea ce am decis insa sa inlocuiesc este iaurtul. Doar ca inlocuirea lui presupune alte batai de cap caci inlocuim dar cu ce? Cu ceva care sa nu fie din supermarket, adica sa fie pregatit acasa cu legume de preferat din camara proprie sau fructe conservate din acelasi loc. Si am ajuns astfel sa pregatesc zilnic masa de dimineata, adica fructele cu cereale (daca mai aud vreun scandal legat si de ele ma cert cu consortul ca ma pune sa ma uit la tv), in ultimul timp combinate mai mult cu quinoa, masa de pranz pregatita la 3 zile si masa de seara pe care iarasi o pregatesc zilnic caci nu stiu cum ar fi un piure pe care eu il fac exact cand se trezeste piticul sa zicem ca doar a doua zi ca gust. Mie cu siguranta nu mi-ar placea sa mananc un piure reincalzit... Si iata-ma facand planuri in timpul zilei si in timpul noptii (deh, insomniile!), elaborand meniuri, cautand retete simple si rapid preparabile si usoare dar si consistente....
Si iata-ma fanul numarul unu al site-urilor de diversificare, al tuturor site-urilor de diversificare, in cautare de retete si idei. Si daca astazi a fost la pranz peste cu legume la cuptor (doar pentru o zi) si piure de cartofi cu dovlecel si smantana si iarasi quinoa cu miere si fructe din compot, maine??? Maine ce va fi? Zacusca si alte preparate "de-a gata" nu merg fiind folosite mai mult ca gustari.
Si noaptea aceasta o presimt fara insomnii dupa trezirea de la 5:20 de azi dimineata data de fi-miu (sa ii spuna si lui cineva ca e monstruos sa trezesti o femeie gravida ce a adormit la 11:00 si care nu are timp sa doarma ziua caci are trei mese de pregatit, la acea ora??? matinala). Dimineata nu am sa imi bat capul decat daca sa fie mar sau para, sau ananas, sau mai stiu eu ce fructe mi se par mai bune si mai gustoase pe moment caci mai fur si eu cate o lingurita. La pranz planuiesc o supa de legume cu carne de vitel. Aici mi se termina inspiratia, este tarziu pentru a mai cauta pe net inspiratie, este sfarsit de saptamana deci frigiderul da semne de goliciune si mi se pare complet lipsit de alimente inspirative, magazinasele de la capatul strazilor din localitate... nici nu merita  amintite, sotul plecat pe toata ziua plus o parte din noapte. Ce sa mai gatesc eu pentru inca o masa? Hmm, hmmm, hmmmmmm...
Ma gandesc sa pun consortul la gatit in noaptea asta ca doar el m-a facut sa ascult eu pe la tv. Oare ce ar pregati taticu' pentru un pui de 18 luni? Ce se spunea despre curiozitate si pisica???

duminică, 23 octombrie 2011

Amuzamente

Duminica. In vizita la fratele personal. Copilul se juca pe podea alaturi de varul lui cu 5 luni mai mare. Parea foarte concentrat in ceea ce face pana cand abdomenul varului (este mai grasut) se dezgoleste lasand la vedere burtica bombata. Piticul nostru se opreste, intinde manuta spre tovarasul de joaca si incepe sa exclame: bebe, bebe, bebe!

Dimineata. Atractia principala: cocotatul pe patut si satit in acesta pana la epuizarea nervilor mamei lui. Dupa ce imi cere de cateva ori sa il pun si sa il iau din patutul in care nu mai doarme de mult, incepe sa arunce jucariile de plus jos din el. Eu ii spun ca e foarte bine, ca trebuie sa faca curat in patut, ca acela este locul unde El ar TREBUI sa doarma.
Seara. Ii cere tatalui sa il puna in patut. Arunca din plusuri, topaie, sare si apoi se intinde in patut.
-Ce faci taticule acolo?
-Naaaani! raspunde intervievatul cu un zambet de la o ureche la cealalta.

joi, 13 octombrie 2011

Si noi purtam

Cel mai mult doar in brate. Saptamana aceasta mai mult ca niciodata. Am inceput sa cred ca copilul meu stie cumva ca este saptamana bebelusilor purtati. Nu mai vrea carut, merge extrem de putin pe jos si apoi vrea in brate, nu ma lasa sa ii fac mancare caci vrea sa il tin in brate. Si eu il tin, ce sa fac?!? Curat cartofi cu copilul agatat de mine, tai morcovii sabiute cat mai mari, ceapa o tai doar in patru si ii dau drumul in oala... cu copilul agatat de mine. Imi place sa il port. Iubesc modul in care isi aseaza capul pe umarul meu si imi inconjoara gatul cu mainile soptindu-mi in ureche: mami! Ok, ma doare spatele dar ma durea oricum si mai nou mai simt si dureri de burta dar tot nu il pot refuza. De ce? Pentru ca il iubesc.
Si ma gandesc in continuare cum o sa pot purta doi?!!? Trebuie sa existe o posibilitate caci nu as sti pe cine sa refuz...

marți, 4 octombrie 2011

17 luni

Iar sunt in urma. Iar a trecut timpul fara sa imi dau seama cum, caci de o perioada timpul meu trece fara sa vad pe unde si aproape tot este dedicat piticului. Care pitic este tot nemultumit. El tot mai vrea ceva, tot mai intinde mana (si nervii mei) dupa altceva, tot mai cere cate o plimbare dupa multe altele si eu, epuizata, incerc sa satisfac, in masura in care pot, toate aceste doleante exprimate pe un ton deloc dispus la negocieri.
Incearca sa spuna tot mai multe cuvinte si intampinam multe neintelegeri la capitolul asta el numind in acelasi fel mai multe lucruri, ceea ce provoaca multe frustrari atunci cand insista si insista si eu nu reusesc sa inteleg suficient de repede. Caci da, aproape tot ce face este in cea mai mare graba. Alearga tot mai mult si mai repede (spre nefericirea mea caci il vad in minte aproape mereu pe jos cu gurita lovita). A inceput sa fie tot mai independent departandu-se tot mai mult si mai des de mine, totusi cu aruncaturi de priviri in urma sa fie sigur ca il urmez.
Ii plac animalele foarte mult. Alearga ratustele (pe care le chiama ma) bunicilor, a incercat si cu gainile dar sunt prea rapide pentru el, pisica vecinilor este de-asemenea vanata cum ii vede picioarele plimbandu-se prin ograda noastra si este numita pitha (th-ul englezesc). Cainii cred ca mai degraba il sperie. Sau poate doar cand latra caci ma pune sa il duc acolo unde stie ca este cate unul spunandu-mi am, am unde vrea sa il tin mult timp sa se uite la el.
Cand trec masini mai mari pe strada alearga repede sa se prinda de piciorul meu pana considera ca a trecut pericolul cand alearga la poarta sa se uite in urma lor. Face diferenta intre ma(re) si mi(c). Stie cand un ta (tractor si uneori cartof) este mare sau mic, iar in una din zile, catarandu-se pe un lemn, a inceput sa exclame, plin de importanta: maaaa.
Am remarcat ca este atent la detalii si repere. In weekend, mergand la fratele personal i-am spus ca mergem la Eric (copilul lui cel mic, doar cu cateva luni mai mare decat piticul nostru). Ceea ce am omis sa ii spunem a fost ca mergem intai la bunica si ne-a si taxat. Cand a vazut ca trecem de straduta pe care trebuia sa mergem la Eric a inceput sa strige: Edi, Edi si sa arate spre straduta. Nu am stiut/crezut ca stie si pot spune ca a fost surpriza zilei.
A inceput sa ne ajute si in gospodarie. In una din seri domnul sot era la vanatoarea a doua muste. Inarmat cu un prosop, a reusit sa le doboare dupa care a calcat cu papucul pe ele. Copilul, nescapandu-l din ochi, a vazut ce face si dupa ce tatal lui a lasat neglijent prosopul pe un scaun, l-a capturat piticul si a inceput sa doboare muste imaginare si sa le calce cu piciorul, dar cu ce exclamatii de placere. Tot astfel intr-una din rarele seri cand ne bucuram de prezenta sus-numitului tatic, acesta aprindea focul si copilul s-a oferit sa il ajute. Intamplarea s-a soldat cu manutele pline de carbuni plus bluzita de pe el. Operatiunea s-a repetat si a doua seara, spre disperarea mea, si mi-am amenintat barbatul ca daca nu va fi atent o sa aiba niste hainute de curatat si zau daca stiu cum o sa se descurce. Rezultatul? O alta bluza "neagra" pe care m-am chinuit tot eu sa o curat, evident!
Mancaruri noi nu prea avem de notat. Am incercat pilaful cu ciuperci unde am notat un succes. Am luat si quinoa pe care am amestecat-o cu fructele de dimineata. Prima dimineata s-a cerut supliment. A doua dimineata am fost prudenta si am marit cantitatea fiind convinsa ca o sa am si eu o portie. Nu mi-a ramas nimic. De atunci avem portie marita de pasat, fiert si ce s-o mai putea face la ore prea matinale pentru gustul meu. Pentru ca eu adorm de cele mai multe ori dupa miezul noptii, pentru ca mie imi mai trebuie ceva ore in plus ca sa fac tot ce vreau. Ziua nu reusesc sa dorm aproape niciodata si desi piticul doarme noaptea destul de bine, ei bine iata: se trezeste din cand in cand (la 3-4 nopti, poate) si il aud de undeva de la mijlocul patului biebe-biebe-bebeee hotarat si insistent, tragand de bluza pijamalei mele proaspat achizitionata. Ce vrea? Ce sa vrea?!! Sa ridic bluza ca sa isi culce (tranteasca) el capsorul peste abdomenul meu bombat. Nu se poate negocia decat cu riscul trezirii inclusiv a vecinilor. Si credeti cumva ca 'celalalt' este mai intelegator? Ei bine, nu. Pune de o partida de fotbal cum stie el mai bine. Nu stiu ce-o mai fi de bietele mele organe. Seara nu putem adormi fara sa il pupam pe "bebe". Si de curand a descoperit ca in urma saruturilor umede ramane apa.  Asa ca a cerut prosop si dupa pupicul pe care il face cat se poate de umed incepe curatarea locului... Eu mai suport inca... E drept ca de cele mai multe ori ne distram cu totii atat de bine incat nu mai realizez neajunsurile daca acestea exista.

E frumos sa cresti un copil. Dar doi?

vineri, 30 septembrie 2011

Ce as fi dorit sa stiu inainte de a alapta

In urma cu 17 luni, intr-o zi de vineri, la ora 18:00, am avut prima intalnire cu bebelusul meu. Mergeam sa il alaptez, plina de sperante, cu ajutor din partea sotului ca sa nu ma tin de pereti, cu increderea in mine puternic zdruncinata de medicul ginecolog care imi prescrisese galafor pe motivul absentei laptelui. Total nepregatita pentru ceea ce inseamna a alapta, doar cu cateva vagi cunostinte citite pe ici-pe colea si cu ceea ce toata lumea draguta iti povesteste din proprie experienta. Ce as fi dorit sa stiu?!? Nu cred ca ar fi multe lucruri care m-ar fi putut pregati pentru ceea ce a urmat dar in primul rand as fi dorit sa fie cineva langa mine care sa imi dea incredere ca pot alapta fara probleme. Sa stiu cum am aflat mai tarziu ca incredera in organismul meu conteaza atat de mult! As fi vrut sa stiu ca sunt persoane calificate care ofera astfel de ajutor si care stiu intradevar sa ajute.
As mai fi vrut sa stiu ca nu exista un program fix daca copilul nu il accepta, ca nu este nici o problema daca imi cere san la doua ore, poate chiar la una, sau chiar mai putin. Necunoasterea acestui lucru mi-a scazut din nou increderea si-asa zdruncinata, la scurt timp dupa reinstalarea in familie, cand copilul cerea mai des sa suga decat erau cartile si pediatrii si familia (mai putin domnul sot caruia nu am sa ii reprosez nimic si care m-a sustinut intotdeauna) dispusi sa admita ca fac treaba buna. Doar incapatanarea mea de a-i da copilului ceea ce a fost creat pentru el si de a nu arunca banii pe niste formule in care nu am crezut m-a salvat de sugestiile celor din jur cum ca "poate" laptele meu nu este bun, copilul nu se satura, "asa a patit si nustiucine si pana nu i-a dat nustiuce formula nu a reusit sa doarma o noapte" etc.
Nu in ultimul rand as fi dorit sa stiu despre blogosfera. Cand am avut probleme pe care eu le vedeam fara iesire si cand as fi renuntat, probabil, la alaptat daca copilul meu ar fi acceptat formula, am primit cel mai mare ajutor din aceasta parte. Am descoperit intamplator in "Calatoria unui bob de orez cu urechiuse" o postare despre alaptare si greutatile intampinate la un moment dat de mama Degeticii cand aceasta nu crestea in greutate. Solutionarea problemelor lor m-a facut sa nu mai consider totul pierdut. M-a facut sa "stiu" ca cu ceva mai multa odihna si cu hidratare si hrana corespunzatoare (poate si un pic ajutor din partea galactogilului de care a fost singura data cand m-am folosit si am mai alaptat inca aproape un an dupa acea perioada) organismului meu ii va fi mult mai usor sa faca ceea ce a fost "programat" sa faca. Si cu multa incredere ceea ce nu am mai pierdut de atunci.
Acum ne pregatim cu totii de primirea inca unui pui doar peste cateva luni. Nu stiu daca imi va fi mai usor dar sunt, cu siguranta, mai pregatita si faptul ca stiu ca daca voi avea nevoie de ajutor sunt persoane la care pot apela, persoane care vor si stiu sa ajute mamele care vor sa ofere copilului tot ce au mai bun de dat. Asta am incercat sa le spun tuturor mamicilor care m-au intrebat cum am reusit si cele care cu adevarat au vrut sa alapteze, pentru ca au stiut ca asa le asigura copiilor nu numai hrana ci si comfort si sanatate (copilul meu nu stie inca ce este acela antibiotic) sunt sigura ca au luat masurile potrivite lor pentru a putea alapta total si cat mai mult timp.
Ceea ce am stiut nu mi s-a parut atat de grav si aici ma refer la ragade, la angorjarea sanilor (la 'lasarea' acestora nu m-am gandit niciodata prea multumita fiind de indeplinirea principalei calitati pe care o au) si in general la durerile resimtite in primele saptamani. In schimb lucrurile pe care nu le-am stiut aproape ca m-au dus la o intercare mult prea prematura. Ii sunt foarte recunoscatoare internetului care mi-a adus atatea informatii si prin care am ajuns la blogurile pro-alaptare care m-au ajutat atat de mult.
Doresc tuturor mamicilor o alaptare nu usoara pentru ca alaptatul este usor si frumos si placut ci cat mai lunga!

duminică, 25 septembrie 2011

30

Astazi s-a intamplat. De acum varsta mea incepe cu 3. Nu stiu si nu pot spune exact cum a trecut.
Cateva felicitari pe mail, foarte putine prin telefon (voi mai primi probabil maine cand cei intarziati vor vedea data din calendar) si mai putine prin viu grai.
O zi obisnuita cu pregatirea micului dejun pentru micul print, cu spalat pe jos imediat dupa caci micul print, lasat in grija tatalui, o proiectat o perna exact in ceasca cu lapte, cu plimbarea copilului, ce mai, rutina. Nici nu imi dau seama de cand subiectul principal este altcineva si nu eu. Chiar si de ziua MEA. Nu am avut petrecere. Nici nu aveam cum, ultimele doua zile petrecandu-le mai mult zacand (sotul mai mult decat mine. As fi zacut si eu dar cineva trebuie sa alerge si dupa copil), din cauza unei viroze ce a afectat toata familia. Cel mai bine a rezistat piticul. Noi inca nu suntem refacuti, eu am capatat si o tuse foarte suparatoare pe langa niste dureri abdominale pe care nu stiu cui sa le atribui. Saptamana viitoare am programare la medicul ginecolog si vom vedea.
Deci 30. Nu imi dau seama cum au trecut. Mi se pare ca i se intampla altei persoane iar eu sunt doar spectator. Nu mai stiu sa povestesc despre mine. In anul care a trecut am uitat. Lucruri ce mi se pareau absolut necesare ma fac sa zambesc acum cand le realizez lipsa. Plec de acasa preocupata mai mult si mai mult sa nu uit nici unul din lucrurile necesare copilului si ma trezesc pe drum ca abia mi-am pus putin ruj pe buze, in cea mai mare graba, ca am trecut cu peria de doua ori peste parul inca nevopsit uitand sa mai arunc oglinzii o ultima privire de control, sau aruncand o privire fugara tinutei sa vad daca nu cumva mi-am pus colantii verzi, tricoul roz si geanta rosie. Si ce-mi pasa mie ca parul meu mai arata si cateva fire albe? Sau ca tinuta mea nu este tot timpul perfecta cum era odata? Sau ca machiajul se rezuma de cele mai multe dati la un simplu fond de ten si putin ruj? Atata timp cat copilul meu zambeste fericit si eu sunt fericita. Caci asta a fost dorinta mea din ultimul an: copilului meu sa nu ii lipseasca nimic si mai ales sa se bucure de toata dragostea si atentia parintilor lui. Si cred ca in mare parte am reusit. Cel mai frumos cadou a fost zambetul lui de dimineata cand s-a trezit si a vazut ca tatal lui este prezent, exclamatiile lui pline de fericire: tatiii!, maamiii!, tati!
Ce as mai putea spune?!? Nu simt trecerea ultimului an. Poate nu am avut timp sa imi dau seama ca a trecut. Poate sunt prea tare afectata de raceala si nu constientizez, nu imi dau seama de ce trebuie sa mi se para altfel (dupa intrebarile cunoscutilor) la 30.
A trecut. A fost poate cea mai linistita si naturala zi de 25 septembrie din ultimii ani.

luni, 19 septembrie 2011

Intalnire importanta!

Da! Saptamana ce a trecut ne-am intalnit. Eu si... si... si..., ei bine probabil ca tot un EL!
Am avut o saptamana foarte aglomerata cu analize de facut, cu programare la echografie, cu programare la epilat (wow, chiar am reusit sa si ajung), cu copilul dupa mine aproape tot timpul si cu o dorinta neimplinita, aceea de a-mi schimba culoarea parului (dar asta n-a fost sa fie).
Ei bine, ne-am intalnit (caci despre asta era vorba)! Toate sunt bune si frumoase. Copil perfect, sarcina perfecta, la data stiuta, chiar daca abdomenul meu pare a ascunde o sarcina de cel putin 6 luni (???). L-am "vizitat" intr-un moment de maxima activitate, ceea ce "simteam" deja, dar a fost interesant sa si vad. Misca piciorutele, manutele, degetelele, isi acopera fata cu mainile sa nu ne mai uitam atat.... ce mai, activitate intensa! Toate masuratorile au dat bine. Mai putin cele 59 kg ale mele. Astea mie nu mi s-au parut atat de ok. Dar ma pot linisti ca 300g din ele sunt ale bebelusului, deci nu sunt ale mele toate!!!
Si am ajuns si la sex. Mult dorita fetita pare ca nu vrea sa vina. Toate rochitele si sarfanele si sandalutele si palarioarele la care am visat si pe care le-am admirat... pe care le vreau... s-au dus. N-am decat sa le dau pe sepcute si salopete si ghetute si adidasi... Dar parul? Ce ma fac cu parul? Eu cui ii mai fac codite? Zulufii cui sa ii mai rasucesc? Uff, uff!!! Pe cine sa dau vina? Pe presimtirile sotului? Hmmm, hmmmm...
Eu vreau sarafane! Si rochite! Si sandalute! Si palarioare! SI....SI....SI...
Si speranta moare ultima, nu? Sa speram atunci pana la urmatoarea intalnire.

vineri, 9 septembrie 2011

Dileme

Cele mai multe cunostinte ce le-am facut in ultimii doi ani au fost mamici sau viitoare mamici. Am cunoscut astfel o mamica a carei fetita are acum aproape doi ani si care saptamana aceasta a nascut un baietel. Parintii sotului ei stau pe langa noi. Evident ca ea fiind la maternitatea unde se sta cel putin 5 zile (asta daca ai noroc si insisti foarte mult sa te lase sa pleci), a adus fetita la bunici. Fetita, asa cum este normal, (sa ma corecteze cineva daca gresesc) vrea sa se joace cu copiii din cartier. Bunicii nu prea vor sa o lase pe baza nu stiu caror motive. Dar nu despre asta vreau sa scriu. Fiecare e liber sa faca cum ii place desi eu prefer sa imi las copilul sa interactioneze cat mai mult, sub supravegherea mea, sigur, nu lasandu-l singur pe la vecini. Nu vreau sa judec pe nimeni. Eu doar am fost mai mult decat uimita cand am auzit-o pe matusa copilei spunandu-i acesteia (repet: are aproape doi ani. Doar doi.) ca daca nu o asculta o duce imediat acasa, ca ea nu e: "mami ca sa ma santajezi tu cum vrei". Nu am putut sa nu ma intreb cum de stie un copil de doi ani sa santajeze? Cum oare a invatat? Oare nu este natural sa vrea sa se joace cu alti copii? Si daca o mama lasa copilul sa se joace linistit, sa isi puna nisip in cap daca el vrea, sau sa se tare pe marginea santului (si aici nici nu vreau sa ma gandesc cam ce isi spun despre mine) doar sa evite niste urlete si nervi si sa isi vada copilul fericit inseamna ca se lasa santajata? Eu imi las copilul sa se joace cum vrea el. Nu inteleg de ce se agita altii cand il vad alergand prea repede, dupa parerea lor, si incearca sa il opreasca. Hei, oameni buni, eu, mamica lui, sunt acolo si il las, chiar cu riscul de a cadea. Oare mi s-a parut, sau in ochii copilei se vedeau urmele tristetii? E din cauza sarcinii sau fiind ocupati sa faca educatie adultii nu mai vad/aud/simt sufletul copiilor? Sau poate doar o mama stie/simte?
Si m-am gandit daca peste cateva luni, atunci cand copilul meu va sta cateva zile in grija altcuiva, acel altcineva ii va spune la fel. Daca atunci cand va striga copiii vecinilor va primi palmute la fundulet ca nu asa se face. Nu avem voie! Si m-a cuprins o tristete si mai mare si ma rog ca atunci consortul sa isi poata lua zilele respective libere pentru ca stiu ca el intelege...

joi, 1 septembrie 2011

16 luni

O luna grea cu 8 maselute ce au vrut sa iasa aproape in acelasi timp, cu zile in dispozitie nu tocmai buna- rezultatele aparitiei maselutelor (zic eu), cu doua-trei scutece schimbate pe zi cu probleme (dar ce fel de probleme?!?) si marea parte la 10 minute dupa schimbarea precedenta, cu o viroza (a mea) ce inca nu vrea sa imi dea pace si cu o plecare de cateva ore fara "el" soldata mai apoi cu nedezlipirea de langa mamica si strigarea ei la nici 5 minute dupa inregistrarea lipsei fara importanta jucariilor fluturate prin fata-i.
Am inregistrat multe schimbari. Si daca dintii au provocat dispozitii de-a dreptul proaste in unele zile si schimbatul scutecelor mai des decat ar fi pe placul meu, ei bine in ceea ce priveste apetitul nu a provocat mari schimbari. Nu conteaza ca tocmai a terminat micul dejun cu o cantitate maaare de fructe. Daca deschid frigiderul (si il deschid putin si in cea mai mare graba) si se vede acolo ceva cu coaja verde si miez rosu, pai se aude doar pepe, pepe, pepe pana cand primeste. Daca nu, imediat ce iese afara cere INSISTENT pa, pa, pa (para sau pruna, dupa caz). Oh, nu, eu nu pot rontai nici macar un covrig fara sa vina sa ceara papa, deci mare atentie ce mananci mami! Mancarurile refuzate au ramas aceleasi. Am mai facut o incercare cu ficatul soldata cu acelasi mare esec, deci renuntam. Oul este in continuare ignorat si acceptat doar in galuste, supe sau diverse salate. Nici pestele nu pare a fi foarte agreat si nici branza. In rest mancare sa fie. Refuza foarte putine feluri si din motive intemeiate. De exemplu: intr-o seara in frigiderul familiei nu se mai gasea nici un iaurt si nesimtindu-ma foarte in forma pentru a prepara ceva, am incercat cu un borcanel de legume de la Hipp, unul mic, de la patru luni, deci usor. A fost intampinat cu refuz chiar daca, in general ar vrea sa manance din magazin cand este de fata la achizitie. Fructe cere tot mai des, nu conteaza ora si pe cele mai multe le si numeste. Astfel ma trage intr-una din zile de mana tot spunand pipe. 
-Bine mami dar ce sunt alea?
-Pipe, pipe.... Foarte insistent ma duce la frigider (eram afara).
Bine, mamico, ce vrei sa iti dau?
-Pipe.
Da. Bine. Incerc cu un biscuit. Il ia, musca de doua ori si il arunca, dar nu a mai cerut altceva. A doua zi, la vecina in vizita. Aceasta tocmai pregatea compot de struguri si pe masa ei se gaseau ladite cu struguri, evident, in fata carora baietelul a inceput sa strige: pipe, pipe, uitandu-se la mine ca si cand mi-ar spune: 'vezi ce am cerut?'.
Vrea plimbari tot mai dese si ma intreaba de fiecare vecin si trebuie sa ii raspund. Si daca intr-o perioada mi se parea ca prefera sa se joace singur, ei bine lucrurile s-au schimbat radical. Acum parasim copiii in urlete si suspine si cu promisiuni ca vom reveni, promisiuni ce nu se uita caci piticul se urca singur in carut si imi arata directia pe unde vrea sa il duc. Si ce sa fac? Il duc.
Somnul este alt domeniu pe unde a trebuit sa mai umblam. Observasem de ceva timp ca la somnul de dupa amiaza adormea foarte greu. La fel si seara, de cele mai multe ori adormeam in acelasi timp, deci se impuneau ceva schimbari. Si asa am pregatit trecerea la un singur somn. Intr-o zi, cand s-a trezit mai tarziu, am amanat ora somnului pana spre 13:00. A adormit repede dar nu a dormit prea mult (aproximativ o ora si jumatate) dar a rezistat eroic pana seara, fara semne de oboseala prea mari, in care seara a adormit in maxim 10 minute dupa o baie facuta la foc automat. Au mai fost si zile in care a dormit de doua ori dar cel mai bine este cand doarme o data cel putin doua ore.
Alta problema a fost lipsa noastra, a mea si a consortului, cateva ore (nu multe), intr-una din zile, cand, prea obosita fiind am zis ca am nevoie de relaxare. Si m-am relaxat, nu asa cum as fi dorit, intr-un bazin cu apa termala a carui plaja era extrem de mica si foarte aglomerata (bazinul respectiv se gaseste in interiorul unei paduri, un loc foarte frumos, dar al carui drum este greu de strabatut din cauza multor corturi asezate pe margine a caror toaleta nu am reusit sa o vad niciunde si deci nasurile sensibile de gravide nu au ce sa caute in zona) facandu-l pe domnul meu sa decreteze scurt: schimbam planul, ci intr-un bazin cu apa obisnuita si rece dar totusi curata. Asta ca sa nu mai plang dupa apa termala ce se zarea curata ca lacrima. La intoarcere am zarit fericirea asternandu-se pe chipul piticului dar nu m-am gandit nici o clipa ce va insemna pentru mine acea lipsa de cateva ore. Am remarcat ca ma striga neobisnuit de des inca din acea seara, ca pana am schimbat o lenjerie a venit de trei ori la mine de afara, dar mi-am zis ca trece. A doua zi, cand am vrut 15 minute sa beau si eu cafeaua, a stat mai mult pe scara strigandu-ma, de-am iesit in 5 minute si de cate ori lipseam rezultatul era acelasi: mami, mami, mami chiar daca se afla in insasi grija printului printilor. Si de atunci asa ne petrecem vremea: deschid usa sa iau sau sa pun ceva afara-se lasa imediat cu strigate si urlete ca mamica paraseste baietelul. Si mamica explica iar si iar ca nu pleaca fara baiat niciunde. Plec de afara sa mestec de doua ori in supa-paraseste imediat locul de joaca si in cea mai mare viteza, urca scarile strigandu-ma. Ma striga si noaptea si ziua si nu stiu ce sa mai fac si cum sa mai fac sa fie bine caci eu sunt ametita de viroza, cu ameteli de la tensiunea si mai mica decat mica, asa cum era pana la sarcina, ma simt epuizata de cele 24 de ore din tot atatea in care trebuie sa raspund, sa explic, sa linistesc si obosita caci timpul meu de odihna si-asa scurt, s-a redus considerabil de cand piticul a trecut la un singur somn.

Dar atunci cand vad fata mica luminandu-se la vederea mea, sau a tatalui lui, sau atunci cand primeste o masinuta noua, sau pur si simplu cand cere ceva si primeste toate astea sunt demult uitate si totul pare dintr-o alta lume, caci da, zambetul lui ne face si pe noi fericiti iar fericirea lui ne face sa ne topim!
Si ce daca schimb mai mult cu unul, doua, trei scutece pe zi decat de obicei? Va veni o vreme cand voi uita ca am schimbat sau sters vreodata. Si ce daca ma trezeste noaptea, poate doar sa se asigure ca mai sunt acolo? Nu peste mult timp nu ii voi mai simti trupsorul mic langa mine caci va vrea sa doarma singur. Si ce daca ma striga toata ziua? Imi place sa ii aud glasciorul luind diferite tonalitati cand striga intrebator caci nu stie unde sunt sau atunci cand ma vede si are acel ton 'descoperitor'. Va fi poate o vreme in care il voi auzi doar la telefon si voi inventa motive sa il pot suna si auzi.
Imi doresc doar sa stiu sa ma bucur (si ma bucur) de acest timp in care il am doar pentru mine si eu sunt totul pentru el, cand ma iubeste dezinteresat si sunt cea mai importanta persoana pentru el. Si ii spun in fiecare zi ca mami il iubeste foarte mult si mamica e fericita ca are asa un baietel si il intreb la randul meu daca si el ma iubeste. Si zilele trecute mi-a raspuns: be, deci ma iubeste! Cum sa nu existe fericire???